Toate orânduirile sociale din istoria omenirii, cu excepţia comunei primitive, precum: orânduirea sclavagistă, feudalismul, capitalismul comercial dintre secolul al XII-lea şi până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, capitalismul industrial dintre secolul al XVIII-lea şi până în secolul al XX-lea, comunismul şi capitalismul financiar de astăzi, au fost societăţi oligarhice. Democraţia, în sensul ei adevărat, nu a existat niciodată. Populaţia a trebuit să muncească, de multe ori în condiţii umilitoare, pentru o clică parazitară instalată ilegal la putere şi care nu a dorit niciodată să facă ceva folositor pentru comunitate.
Exploatare, război, catastrofe, crash bursier şi alte deficite. Capitalismul neoliberal din ziua de azi este plin de greşeli şi contradicţii. El ne aduce război, distrugerea mediului înconjurător, dictatură, moarte şi ne motivează cu ajutorul banilor ca să cooperăm pentru a atinge aceste obiective. Toate structurile acestui sistem au fost realizate de către oameni, deci în mod logic ar trebui să existe o alternativă la acest sistem, ar trebuie să existe soluţii la toate aceste probleme.
Criza economică mondială atestă faptul că timpul acestui capitalism de tip cazinou a trecut. Modelele de rezolvare a crizelor de tot felul pe care ni le oferă actualii actori politici ignoră viitorul şi sunt oarbe în ceea ce priveşte demnitatea fiinţei umane ca şi în ceea ce priveşte costurile viitoare. De aceea ele nu sunt alternative serioase pentru România şi pentru Europa. Calea de urmat trebuie să aibă dimensiuni europene. În loc de „piaţa jefuitorilor puternici” avem nevoie de „piaţa oamenilor mărunţi” ce sprijină promovarea cetăţenilor şi siguranţa societăţii.
Concernele înoată în bani, superbogaţii înoată şi ei în bani. Dar concernele şi superbogaţii nu cheltuiesc bani. Ei nu cumpără şi nici nu investesc în mărfuri reale şi servicii. Ei acumulează banii sau îi folosesc pentru speculaţiile financiare. Comportamentul acestora conduce în mod vizibil la decăderea economică. În special acumularea masivă de bani contrazice sistemul monetar. Oricine ştie că banii trebuie să circule. Dar asta nu se mai poate întâmpla.
În sistemul de astăzi nu mai sunt posiblile soluţii căci nu avem de a face numai cu o criză economică în interiorul unui sistem ci cu o criză a sistemului însuşi. Acesta este mesajul. Prin schimbarea acestui sistem putem realiza o economie de succes în care performanţa este cu adevărat răsplătită. În societatea actuală lipsa de performanţă este răsplătită cu un venit astronomic câştigat prin dobândă acumulată. Motivul pentru care cei puternici şi bogaţi nu vor nicio schimbare este clar pentru toată lumea.
De ce oare 98% dintre copii se nasc supertalentaţi şi după terminarea şcolii şi studiilor mai rămân doar 2% cu capacităţi intelectuale de excepţie? Finanţe, Energie, Clima: toate aceste probleme au ceva împreună. Ele au fost realizate de cele mai multe ori de câtre oamenii ce au fost educaţi la cele mai bune universităţi şi şcoli ale acestei lumi. Este oare pregătirea lor de vină sau poate caracterul lor? Este oare structura lor de gândire depăşită de timp? Pentru a rezolva problemele de astăzi nu avem nevoie de soluţiile din trecut. Aici observăm bine că multe dintre greşelile actuale îşi au rădăcinile în sistemul de învăţământ şi educaţie unde multe talente sunt distruse în loc să fie cultivate. În loc de standardizare şi utilitate economică avem nevoie de creativitate, diversitate şi sustenabilitate. Educaţia viitorului trebuie să înceteze cu îndoctrinarea şi să pună în centrul ei dezvoltarea potenţialelor şi îmbogăţirea prin varietate.
Cine poate să ne ducă spre o democraţie adevărată, dacă nu noi!?
Cuprins:
1.Democraţia
2.Capitalismul
3.Oligarhia
4.Deficitele sistemului
5.Sistemul bancar
6.Sistemul monetar
7.Anatocism bancar
8.Puterea monetativă
Democraţia
Democraţia este o formă de organizare politică, economică şi socială a unei societăţi în care poporul suveran este purtătorul puterii în stat, putere ce este exercitată pentru bunăstrarea publică.
Noţiunea de democraţie provine din grecescul demokratia şi a apărut pentru prima dată în Grecia antică. Demos înseamnă „popor”, iar kratos se traduce cu „putere”, deci demokratia înseamnă de fapt puterea poporului.
Aceasta formă de guvernare, guvernarea democratică a unui popor, se face, la modul ideal, de către el însuşi prin vot şi prin participarea sa la forma de guvernare. Concretizarea acestui concept s-a făcut în teoria democraţiei, teorie care ne descrie mai multe forme posibile de implementare a democraţiei.
Formele posibile de implementare a democraţiei pot fi: democraţia directă, democraţia reprezentativă, demarhie, democraţia radicală şi democraţia de bază.
Capitalismul
Etimologie
Termenul de „capitalism” derivă de la „capital” ce îşi are originea în cuvântul „capitale” din latina târzie. „Capitale”, la rândul său a evoluat din noţiunea „caput” ce este de origine proto-indo-europeană(PIE) şi înseamnă cap, dar şi vită în sensul de proprietate mobilă. „Capitale” a apărut între secolele al XII-lea şi al XIII-lea şi însemna fond, stoc de marfă, sumă de bani. În secolul al XVI-lea exista deja termenul italienesc „capitale” ce avea sensul de avere evaluată în numărul de capete de vite. Acest cuvânt era contrapusul numărului de animale nou-născute ce era văzut ca o dobândă.
Oligarhia
Procesul de oligarhizare a unei organizaţii
Democraţia în stat, în partid, în sindicat sau în orice altă organizaţie, cere ca procesul de luare a deciziilor să se afle în mâna cetăţenilor, ai membrilor de partid, ai membrilor de sindicat, deci ai membrilor organizaţiei respective. După unele cercetări sociologice, o grupare cu un număr de membri cuprins între 1.000 şi 10.000 se poate conduce prin democraţie participativă directă în care toţi membrii participă la luarea de decizii.
În grupări de oameni care au un număr mare de membri, din cauza greutăţilor tehnice de comunicare şi organizare, procesul decizional şi organizatoric se face de o organizaţie mai mică de oameni. În gruparile mari de persoane, pentru eficientizarea acţiunii lor, se creează o birocraţie care se specializează pe diverse domenii de activitate. Cunoştinţele acumulate de membrii acestei birocraţii le dă acestora un avantaj în faţa celorlalţi membri, avantaj care îi va favoriza şi le va da mai multa putere în cadrul organizaţiei respective.
„Organizaţia este mama dominaţiei aleşilor asupra alegătorilor, reprezentantului asupra reprezentatului, delegatului asupra celor ce îl deleagă.”
Robert Michels: Despre sociologia partidelor politice în democraţia modernă
Deficitele sistemului
Racilele sistemului turbocapitalist de tip oligarhic sunt:
1. Şomajul
2. Dictatura creşterii economice
3. Exploatare
4. Profit de pe urma distrugerii
5. Crearea artificială a insuficienţei
6. Dictatura monopolului vs. ineficienţă
7. Oligarhie în loc de democraţie
8. Iraţionalitate
9. Logica îngustă a pieţei
10. Paradoxul economiei
Sistemul bancar
Banca Angliei a fost, contrar aparenţei, o bancă privată înfiinţată de William Patterson şi a primit de la regele Wilhelm III de Orania privilegiul de a tipări şi a emite mijloacele de plată legale. Pe baza rezervelor de aur, care au fost realizate din emisiunea de acţiuni a Băncii Angliei, au fost create şi puse în circuit o multitudine de bancnote şi credite cu dobânzi. În acest fel auf fost vărsaţi în visteria regală bani noi. Regele se afla într-o lipsă acută de bani, de aceea a aprobat planul lui Patterson. Absurditatea constă în faptul că regele, şi mai târziu statul, a trebuit să se îndatoreze cu credite la o bancă centrală privată şi astfel să devină dependent de Banca Angliei, bancă căruia i-a oferit el însuşi privilegiul de a crea bani.
Caracterul de bancă centrală privată a Băncii Angliei a fost de asemenea un secret bancar, căci pe bancnotele ei apare portretul regelui şi semnătura sa. Prin aceasta ia naştere impresia că ar fi vorba despre o bancă centrală de stat şi de bani creaţi de stat. Proiectul de lege pentru înfiinţarea Băncii Angliei a fost adus în Parlament în mod stric secret, ascuns ca un ac într-un car cu fân.
El a fost strecurat într-un amplu proiect de lege ce reglementa tonajul vapoarelor, pe undeva printr-un subcapitol a unui paragraf. Chiar şi în mijlocul secolului al XX-lea cancelarul trezoreriei încă nu a răspuns la întrebările critice ale deputaţilor cu privire la acţionarii Băncii Angliei. Informaţii oficiale despre acest aspect încă nu există. Banca Angliei a fost naţionalizată în 1948 în mod formal. Unul dintre cei mai mari şi mai influenţi creatori de bani din istoria banilor a putut să-şi facă afacerile pe ascuns chiar şi atunci când Marea Britanie era deja de mult o democraţie.
Banca Naţională a României (BNR) este banca centrală a României şi are personalitate juridică. Ea a fost înfiinţată în anul 1880 cu un capital iniţial de 30 milioane lei (din care 10 milioane capital de stat, iar restul de 20 milioane fiind capital privat cu precădere al familiei Brătianu). BNR a fost o instituţie privată până în anul 1848, ea fiind controlată cu mână de fier de către acţionari.
Sistemul monetar
„It is well enough that people of the nation do not understand our banking and monetary system, for if they did, I believe there would be a revolution before tomorrow morning.”
Henry Ford (n. 30 iulie 1863 în Greenfield Township, USA; d. 7 aprilie 1947 în Dearborn, Michigan)
Traducere: „Este foarte bine că oamenii nu înţeleg sistemul nostru bancar şi monetar, căci dacă l-ar înţelege, am avea cred o revoluţie chiar mâine dimineaţă.”
Sistemul monetar este un subiect pe care orice om îl poate înţelege, indiferent dacă a studiat sau nu ştiinţele economice. Există însă o problemă referitoare la înţelegerea lui. Datorită faptului că banii sunt în strânsă corelare cu emoţiile şi sentimentele noastre, datorită faptului că omul de rând este obişnuit încă de mic cu câteva reguli ale acestui sistem şi are încredere în el, datorită faptului că omul are impresia că ştie cam cum funcţionează sistemul monetar, la aprofundarea cunoştinţelor despre fenomenele economice se petrece un fenomen numit de psihologie disonanţă congnitivă.
Disonanţa cognitivă desemnează un disconfort psihologic produs de existenţa a cel puţin două elemente cognitive precum: informaţii, opinii, senzaţii, comportamente etc. care se neagă sau se contrazic reciproc. Ea a fost explicată pentru prima oara în 1957 de către profesorul de psihologie de la Universitatea Standford, Leon Festinger în lucrarea „A Theory of Cognitive Dissonance”.
Persoana care constată că sistemul monetar de astăzi este de fapt o escrocherie de anvergură astronomică, refuză să creadă aceste adevăruri deoarece imaginea sa despre acest fenomen nu corespunde cu explicaţiile ce i se pun la dispoziţie.
Această contradicţie dintre imaginea sa despre fenomenul respectiv şi realitate creează un disconfort psihic ce constă din dezamăgire şi blocaj mental. Datorită acestui blocaj mental persoana are impresia că nu poate înţelege explicaţiile ce i se oferă.
Anatocism bancar
Formula de calcul a capitalului final cu dobândă acumulată este de fapt o formulă exponenţială. Pentru a ne da mai bine seama de anvergura astronomică la care lucrează fenomenul anatocist, în cazul dobânzii acumulate, vă prezint un experiment mental.
Experiment mental
Dacă am fi depus la bancă numai 1 euro la naşterea lui Isus cu o dobândă de 5% am fi avut astăzi următorul depozit bancar:
Anul 0
Depozit bancar: 1 Euro
Dobânda: 5%
Anul 2012 (pentru dobândă simplă)
Depozit bancar: 101,60 euro
Anul 2012 (pentru dobândă acumulată = anatocism bancar)
Depozit bancar: 4.294.076.020.320.705.643.861.208.216.060.202.223.403.008 euro
Pentru a înţelege mai bine această cifră, ce este de dimensiuni astronomice, vă propun să vedem câte planete din aur de mărimea globului terestru putem cumpăra cu aceşti bani.
Dacă ţinem cont că:
Raza pământului = 6.371.200 m
Raza soarelui = 695.700.000 m
Volumul pământului = 1.083.308.932.942.583.037.952 m³
Volumul soarelui = 1.410.440.010.853.995.990.159.982.592 m³
Densitatea specifică a aurului = 19,302g/cm³
1 kg de aur costă 41.905,96499 euro
rezultă că:
Greutatea unei Terre din aur = 20.910.029.023.657.736.846.442.496 kg
Greutatea unui soare din aur = 27.224.313.089.503.828.028.661.019.181.056 kg
Depozitul bancar obţinut în 2012 prin dobândă acumulată ar fi echivalent cu:
4.900.487.065.114 de planete din aur de mărimea Terrei
(Exprimat în cuvinte: cca. 4,9 bilioane de planete din aur)
sau
3.763.890 de sori de aur
Ce este un bilion?
Un bilion are 12 zerouri.
1 bilion = 1.000.000.000.000
Denominaţiunile numerelor mari se pot întrebuinţa pe două scări numerice: pe scara lungă şi pe scara scurtă. Scara numerică lungă este folosită îndeosebi în spaţiul eurocontinental, în timp ce scara numerică scurtă este specifică spaţiului anglo-saxon. Până la această dată oficialităţile române nu s-au hotărât încă ce scară numerică să folosească. Cărţile din colecţia „Foc în Agora” folosesc întotdeauna scara numerică lungă. Exemplu:
1 bilion(pe scara lungă) = 10^12(citește: 10 la puterea 12)
1 bilion(pe scara scurtă) = 10^9 (citește: 10 la puterea 9)
Aici se naşte întrebarea:
„Cum este posibil ca, prin simpla depunere la bancă a unui depozit mic de numai 1 euro, fără a se efectua nicio activitate fizică sau intelectuală, să se nască o avere atât de astronomică?”
Există următoarele răspunsuri şi explicaţii:
1. Capitalul obţinut al deponentului stă faţă în faţă cu un capital egal format din datoriile debitorului care a primit capitalul bancii, format din depozitul bancar, sub formă de credit. Suma totală a tuturor depozitelor este întotdeauna zero.
Aici este vorba numai de o translatare de capital. În cazul în care în acest timp s-au creat bunuri materiale sau spirituale, cu siguranţă ele nu au fost create de către deponent(cu excepţia unui capital iniţial de 1 euro), deoarece acesta nu a efectuat niciun efort. Asupra capitalului obţinut deponentul nu are niciun drept moral, chiar dacă legile actuale, legi ce trebuiesc revizuite, îi acordă acest drept. Bunurile pot fi create numai şi numai prin muncă fizică sau mentală.
2. Deoarece toată cantitatea de aur din lume nu ajunge pentru a plăti suma obţinută de deponent, capitalul este de natură virtuală şi nu trebuie confundat cu valoarea reală a bunurilor existente.
3. Chiar şi în cazul în care datoriile ar fi atât de mari, ca în cazul experimentului nostru mental, nu s-ar putea face de fapt nimic altceva decât să fie anulate, iar acest sistem al dobânzilor să fie desfiinţat deoarece el este nerealist. Desigur că şi capitalul acumulat de deponent trebuie anulat deoarece el nu a fost câştigat prin muncă.
Puterea monetativă
Bani statali, nu naţionalizarea băncilor
Toţi banii ar trebui să fie creaţi exclusiv de un oficiu independent şi public. În Uniunea Economică şi Monetară Europeană, rolul de a genera bani îi revine Băncii Centrale Europene şi băncilor naţionale ale membrilor ei. Ea ar trebui să devină cea de a patra putere în stat: puterea monetativă în completarea celei legislative, executive şi judecătoreşti. Banca Centrală, aşa precum este justiţia, trebuie să fie independentă şi subordonată numai legii; ea trebuie să fie independentă de dorinţele guvernului şi parlamentului, dar şi în faţa cerinţelor băncilor şi a altor interese de afaceri. Într-o asemenea ordine monetară se pot implementa inclusiv valute complementare şi sisteme cooperative compensatoare de plăţi.
Reforma de care avem nevoie în sistemul monetar este simplă: depozitele de bani vor fi declarate, ca şi monedele şi bancnotele, mijloace de plată legale. Numai sistemul statal al băncilor centrale, monetativul, va fi autorizat să creeze mijloace de plată. Prin aceasta are loc exact ceea ce s-a întâmplat cu bancnotele acum un secol. Pe atunci bancnotele private au fost înlocuite cu cele de stat. Astăzi trebuie ca bani scripturali ai băncilor comerciale, ce sunt de fapt nesiguri şi instabili, să devină bani de stat, să aibă valoare deplină şi să fie mijloc legal de schimb. Astăzi numai 5-20% din monede şi bancnote sunt bani statali.
Democrația: Revoluție în sistem
Autor: Mihail Ispan
Carte aflată în curs de editare
