TRUP, SPIRIT şi SUFLET: Trinitatea din noi



Civilizaţiile de natură spirituală ştiau dintotdeauna că fiinţa umană este alcătuită nu numai din materie ci şi din energii mai subtile, precum spirit şi suflet. Ştiinţa secolului al XXI-lea a devenit atât de perspicace încât poate cerceta fenomene din ce în ce mai fine, din ce în ce mai rafinate, aşa încât tot mai mulţi oameni de ştiinţă vorbesc în ziua de astăzi despre spirit şi suflet. Deci spiritul și sufletul devin recunoscute în ultima vreme chiar şi de ştiinţa academică.

Cuprins:

1.Trupul material: Energie spirituală materializată
2.Spiritul: Liantul dintre trup şi suflet
3.Sufletul: Scânteia dumnezeiască din noi

1.Trupul material: Energie spirituală materializată

Morfologia corpului omenesc ne explică precum că omul este alcătuit din următoarele sisteme:

.scheletul uman, care este format dintr-un număr variabil de oase sprijinite şi completate de ligamente, tendoane, muşchi şi cartilaje
.sistemul muscular este alcătuit din totalitatea muşchilor corpului omenesc şi reprezintă partea activă a sistemului locomotor
.simţurile umane sunt alcătuite din aparatele vizual, olfactiv, auditiv, gustativ şi cel tactil
.organele interne: creierul, inima, plămânii, ficatul, rinichii etc.
.sistemul circulator sanguin care este format din inima, ca organ motor, şi întreaga reţea de artere, vene şi vase capilare care transporta sângele în întregul organism
.sistemul nervos uman alcătuit din totalitatea centrilor nervoşi şi cea a nervilor care asigură comanda şi coordonarea atât a viscerelor cât şi a aparatului locomotor, primirea mesajelor senzoriale şi funcţiile psihice şi intelectuale
.sistemul hormonal sau endocrin reprezintă totalitatea glandelor endocrine, glande ce secretă hormoni în interiorul corpului în vederea coordonării activităţii organismului

Atât stratificarea de la materie grobiană la materie subtilă, cât şi existenţa funcţiilor şi a energiilor extrem de subtile, ca spre exemplu cele enumerate mai sus, ne duce în mod logic şi intuitiv la concluzia că trupul este de fapt şi el numai un strat material, iar în interiorul său trebuie să existe un strat mult mai subtil.
2.Spiritul: Liantul dintre trup si suflet

Următorul strat, după trup, este spiritul. El este o energie de natură astrală cu o structură şi funcţii proprii. Structura şi funcţiile spiritului se pot cerceta cu ajutorul tehnicilor spirituale. Cu cât mai devenim mai senzitivi, cu atât putem accesa mai uşor straturile subtile din interiorul fiinţei noastre. Spiritul uman este conectat la trupul nostru prin mai multe canale energetice. Cele mai importante sunt:

.vârtejul energetic din regiunea coccigiană
.vârtejul energetic din regiunea sacrală
.vârtejul energetic din plexul solar, zona numită creierul stomacului
.vârtejul energetic din coşul pieptului, numit şi thorax, glanda timus
.vârtejul energetic din regiunea cervicală, glanda tiroidă
.vârtejul energetic dintre sprâncene numit şi ochiul magic, glanda pineală
.vârtejul energetic din zona vertexului, hipofiza

Spiritul este liantul dintre suflet şi corpul omenesc. Toate percepţiile de natură senzorială, toate gândurile, toate emoţiile, toate sentimentele sunt proiectate pe ecranul spiritului. Acestea sunt înmagazinate şi prelucrate de el. Cu cât acestea sunt mai naturale şi mai în concordanţă cu legile divine, cu atât ele se prelucrează mai uşor şi mai repede. Cu cât ele sunt mai îndepărtate de natură şi mai în contradicţie cu legile divine, cu atât durata de prelucrare a lor este mai lungă.

În momentul în care toate aceste percepţii au fost arse de spirit, în procesul de prelucrare a acestora, atunci spiritul se purifică şi devine de fapt aceeaşi energie ca şi sufletul. În acest moment, el se poate contopi cu sufletul, deci cu energia divină, căci numai două lucruri identice pot deveni unul şi acelaşi. Contopirea spiritului cu sufletul conduce fiinţa umană pe nivelul conştiinţei divine şi în acest mod ființa umană este eliberată de ciclul naştere-viaţă-moarte fizică-renaştere.

În spiritul uman există următoarele structuri energetice:

.Sinele sau conştiinţa de sine
.Egoul sau spiritul fals
.Mentalul
.Trupul instinctelor şi al emoţiilor

Sinele sau conştiinţa de sine, este energia care ne dă simţământul de identitate, cea care ne spune că noi ne găsim în noi, în corpul nostru, şi nu într-o altă formă. Ea este eul nostru personal. Aceasta energie se identifică, de obicei, cu egoul şi tinde astfel spre lumea exterioară. Sinele, identificat cu egoul personal, caută fericirea în lumea materială prin intermediul simţurilor şi al intelectului.

De fapt, viaţa noastră în universul material, nu este altceva decât căutarea fericirii adevărate. Tot ce gândim, tot ce spunem, tot ce facem, este de fapt îndreptat într-o singură direcţie: găsirea fericirii.

Din cauza faptului că ne identificăm cu spiritul fals din noi, adică cu egoul personal, noi tindem să credem că vom găsi fericirea prin savurarea bucatelor, alcoolului, prin dragostea erotică, prin acumularea de averi şi putere sau prin cultivarea intelectului. Tot ce vine din afara noastră, însă, ne aduce numai bucurie aparentă şi înşelătoare dar şi suferinţă. De aceea, după consumarea fenomenelor lumii materiale ne simţim întotdeauna frustraţi şi goi pe dinăuntru.

Tot ce vine din afara noastră e efemer şi înşelător. Ceea ce este efemer şi deci dispare după un anumit timp, nu poate să fie adevărat. Numai eternitatea este adevărată, numai ceea ce este veşnic este adevărat. De aceea putem spune că fenomenele din exteriorul nostru, fiind efemere, nu au o existenţă adevarată şi sunt, la urma urmei, numai iluzii. Iluziile, însă, nu ne pot face cu adevărat fericiţi.

În momentul în care sinele se identifică cu sufletul, deci cu scânteia dumnezeiască din noi, atunci începem să ne simţim împliniţi şi cu adevărat fericiţi. Numai în sufletul nostru putem să găsim FERICIREA ADEVARATĂ. Aceasta vine din interiorul nostru şi nu are nimic de a face cu lumea formelor şi a fenomenelor. Ea este veşnică.

Egoul sau spiritul fals din noi este energia pe care corpul o produce cu ajutorul complexităţii sale. El este produsul tuturor organelor, dar mai ales al creierului şi al aparatelor de percepţie.

Egoul se caracterizează prin faptul că vrea să se umfle în mod continuu. Oamenii care sunt gurmanzi, spre exemplu, mănâncă mult, aşa încât mulţi dintre ei devin din ce în ce mai corpolenţi. Cauza acestui efect este de fapt egoul din interiorul fiinţei noastre, care vrea să îşi dea importanţă prin sugerarea că vom fi fericiţi prin consumul de alimente delicioase; în spatele acestei sugestii stă de fapt dorinţa lui de a deveni cât mai important, spre exemplu prin corpolenţa individuului.

Alţi oameni, care pun preţ pe statutul social, îşi cumpără tot felul de lucruri precum: maşini spaţioase, câine, o casă mare şi motoretă. Aceste lucruri nu sunt altceva decât prelungirea corpului persoanei respective, căci ea se identifică în mod total sau parţial şi cu aceste obiecte, susţinând că sunt ale sale. Persoana a devenit, spre satisfacţia egoului, tot "corpolentă" dar într-un alt mod.

Acest proces, de a deveni "corpolent" spre satisfacţia egoului nostru, se poate produce şi într-un mod mai subtil. Oamenii intelectuali, spre exemplu, încearcă să studieze cât mai mult, să obţină cât mai multe diplome, să citească cât mai multe carţi şi să primească cât mai multe premii pentru lucrările lor. Toate aceste lucruri, chiar dacă ele sunt mai subtile şi mai intelectuale, nu sunt de fapt decât prelungiri ale persoanei respective, de fapt ele sunt prelungiri ale intelectului ei, care este o componentă de ordin subtil a corpului. De data asta egoul este mai subtil, mai intelectual, dar dorinţa sa de a se umfla este aceeaşi.

După moartea trupului, spiritul trăieşte mai departe în universul astral, până când se poate întrupa din nou în universul material. Întruparea se face datorită dorinţei de viaţă, dorinţă care este cea mai puternică dintre toate dorinţele. Dorinţele sunt de fapt lanţurile cu care este legată conştiinţa umană de lumea materială. Dorinţele dau naştere la gânduri, la vorbe şi la fapte, care, la rândul lor, dau naştere la destin. Cel care are destin trebuie să se renască din nou şi din nou în acest univers al formelor şi al fenomenelor.

Prin dezvoltare spirituală, fiinţa umană capătă înţelepciune divină şi îşi dă seama că de fapt dorinţele, în general, şi dorinţa de viaţă, în special, îl ţin legat de această lume. După ce atinge nivelul conştiinţei divine, ea se poate elibera şi devine astfel suflet personalizat. Personalitatea ii este conferită de experienţele pe care le-a trăit în aceasta lume.

Mentalul

Mentalul este energia spiritului în care sunt procesate toate informaţiile, sub formă de imagini, culori, zgomote, gusturi, mirosuri, senzaţii tactile. Toate aceste informaţii ce vin din exteriorul spiritului sunt analizate de mentalul spiritului şi interpretate într-un anume fel. Rezultatul este stocat în memoria de lungă durată a spiritului.

Toate senzaţiile ce vin din exterior creează gânduri, emoţii şi sentimente. Gândurile duc în cele din urmă la fapte. Pentru a exemplifica acest lucru trebuie să împarţim mentalul în trei componente şi anume în conştient, subconştient şi inconştient. Aceste trei niveluri ale mentalului nu există într-un mod strict definit căci mentalul este un continuum.

Gândurile, care sunt de fapt rezultatul senzaţiilor ce vin din exterior prin intermediul aparatelor de percepţie, apar iniţial în conştient. Ele coboară încet, încet, în subconştient, după care ating inconştientul. În inconştient se găseşte centrala energetică a sufletului, centrală ce are o putere infinită. Prin atingerea acestui nivel gândul prinde o forţă mai mare. El începe să se ridice din nou înspre conştient. El repetă ciclul acesta până când atinge o forţă mai mare decât voinţa persoanei. În acest punct, persoana trebuie să transpună în faptă acest gând. Persoana are senzaţia că ea, în cunoştinţă de cauza, a luat decizia de a înfăptui aceasta. De fapt, gândul a căpătat o forţă aşa de mare încât persoana trebuie să se supună acestuia.

De multe ori oamenii fac ceva, după care regretă faptele lor. Cunoscând mecanismul prin care gândurile eludează voinţa şi prin călirea voinţei, te poţi opune acestor energii ale gândurilor, care te pot aduce în situaţia sa faci fapte pe care, după conştientizarea lor, le vei regreta.
3.Sufletul: Scânteia dumnezeiască din noi

Sufletul este cea mai subtilă energie dintre toate, ea este de fapt energia divină. Dacă spiritul se poate pune în evidenţă cu ajutorul tehnicii fotografice de tip Kirlian şi se poate cerceta şi accesa cu ajutorul tehnicilor spirituale, sufletul nu poate fi nicidecum perceput de fiinţa umană, pentru că numai ceea ce există în exteriorul tău poate fi perceput. Sufletul, însă, este chiar esenţa fiinţei umane şi de aceea ea nu poate fi pusă în evidenţă şi nici percepută în vreun fel. Sufletul este veşnic tânăr, neschimbător şi de o puritate desăvârşită. În momentul în care spiritul se purifică, el devine translucid şi permite luminii sufleteşti să treacă prin spirit şi să ne lumineze interiorul. În acest moment fiinţa umană primeşte toate darurile sufletului care sunt: fericire adevărată, înţelepciune divină şi forţe magice.
Autor: Mihail Ispan