TELLUS PLANA : Teritoriul Libertății
Autor: Mihail Ispan
ISBN: 978-3-754968-80-2
Există ideea care spune că pământul ar fi acoperit de o cupolă. În favoarea acestei idei se aduc de obicei ca argumente: argumente de tip religios, aparența de cupolă a cerului, forma rotundă a curcubeului și încetarea bruscă a zborului de către racheta „GoFast” lansată de CSXT(Civilian Space eXploration Team) la data de 14 iulie 2014, încetarea bruscă a zborului fiind interpretată ca o ciocnire cu o cupolă. În cartea mea, intitulată „Pământul Plat, Imobil și Infinit: Teritoriul Libertății”, am explicat faptul că nu există vreo cupolă deasupra pământului. Cerul pare a fi o cupolă deoarece panorama cerului este proiectată pe partea concavă a retinei, iar retina are forma unei sfere în proporție de 72%. Acesta este motivul pentru care cerul pare a fi o cupolă și curcubeul pare a fi rotund. Pe data de 14 iulie 2014, CSXT(Civilian Space eXploration Team) a lansat racheta „GoFast” care, în conformitate cu CSXT, ar fi atins altitudinea de 117,6 km.
După ce a fost lansată, racheta a zburat până la o anumită altitudine după care s-a oprit în mod brusc producând aparența unei ciocniri. Unii prezintă acest fapt ca fiind o dovadă pentru presupunerea că pe pământ s-ar afla o cupolă. Racheta nu s-a ciocnit de vreo cupolă. În următoarele rânduri îți ofer explicația succintă despre acea ciocnire aparentă. Cu cât altitudinea crește, cu atât aerul devine mai rarefiat. Racheta se mișcă în sus datorită unei forțe de propulsie care este mai mare decât greutatea rachetei. Exprimat în mod simplu asupra rachetei acționează două forțe importante: greutatea rachetei și forța de propulsie. Greutatea este o forță al cărei vector este orientat în jos, în timp ce forța de propulsie este o forță al cărei vector este orientat în sus. Forța de propulsie la lansarea rachetei ia naștere datorită unei forțe de împingere ce rezultă din proiectarea jetului de gaze împotriva pământului ceea ce face ca pământul să reacționeze cu o forță de propulsie împotriva rachetei. Forța de împingere este egală cu forța de propulsie dar de sens contrar. Aceste două forțe nu se anulează, cu toate că sunt de sens contrar, datorită faptului că forța de împingere acționează asupra pământului, iar forța de propulsie acționează asupra rachetei. Ele s-ar anula numai dacă ar acționa asupra aceleiași entități. Forța de propulsie din timpul zborului ia naștere, după același principiu ca și forța de propulsie la lansarea rachetei, datorită proiectării jetului de gaze împotriva straturilor de aer.
Racheta poate zbura doar atâta timp cât forța de propulsie este mai mare decât greutatea rachetei. Forța de propulsie scade încontinuu datorită faptului că jetul de gaze este proiectat împotriva unor straturi din ce în ce mai rarefiate de aer. Racheta „GoFast” a fost lansată. Exact în momentul în care racheta a ajuns la altitudinea de 117,6 km, forța de propulsie a fost egală cu greutatea rachetei ceea ce a produs oprirea bruscă a rachetei. În consecință, racheta nu s-a oprit brusc datorită ciocnirii ei cu o cupolă, ci datorită faptului că forța de propulsie a fost egală cu greutatea rachetei. Tehnologia prin care o rachetă zboară pe baza forței de propulsie ce rezultă din proiectarea unui jet de gaze împotriva straturilor de aer o voi numi propulsie chimică deoarece ea se bazează pe combinarea de substanțe chimice. Pe baza propulsiei chimice, o rachetă nu se poate ridica la o altitudine mai mare de cam 120 km deoarece la această altitudine aerul este atât de rarefiat încât forța de propulsie, datorită faptului că descrește încontinuu odată cu creșterea altitudinii, devine la un moment dat egală cu greutatea rachetei după care devine mai mică decât greutatea rachetei ceea ce va conduce la căderea rachetei. De aici ne putem da seama de faptul că așa-zișii astronauți de la NASA nu au putut să treacă de altitudinea de 120 km și deci nu au reușit să ajungă pe Lună.
În trecut, autoritățile stăpânitoare îndoctrinau oamenii cu teoria conform căreia linia orizontului ar fi marginea lumii și cine va încerca să treacă de acea margine va pica în hăul fără de sfârșit al cosmosului și va fi pierdut pentru totdeauna. Această teorie a fost creată pentru ca oamenii să nu aibă curajul să plece de pe teritoriile lor. După ceva timp, această teorie nu a mai fost crezută de oameni și de aceea autoritățile au inventat o nouă teorie cu care au fost îndoctrinați oamenii. Noua teoria presupunea că pământul ar fi un glob ce zboară cu viteze amețitoare prin spațiu. Această teorie a fost creată pentru ca oamenii să nu aibă vreodată speranța că ei vor putea pleca de pe teritoriile stăpânilor. În ziua de astăzi, din ce în ce mai mulți oameni au început să înțeleagă faptul că pământul nu poate să fie un glob, iar ideea precum că pământul este un areal plat s-a răspândit cu repeziciune în era internetului. De aceea, autoritățile joacă în prezent la două capete. Unii oamenii ai autorităților încearcă să mențină în continuare teoria globulară, alții oameni ai aceleiași autorități recunosc că Pământul este plat însă spun mai departe că ar fi acoperit de o cupolă sugerând oamenilor că nu există nicio speranță de a scăpa din ghearele lor. Ideea care presupune că pământul ar fi acoperit de o cupolă provine de la infiltrații plătiți de autorități.
Infiltrații sunt indivizi care par a susține ideea că pământul este plat și deci par a face parte din mișcarea „Pământul Plat”, dar care subminează această idee din interiorul mișcării în așa fel încât ideea că pământul este plat să cadă în ridicol pentru ca oamenii să se distanțeze de această idee. O altă misiune a infiltraților este aceea de a face pe oameni să creadă că ei trăiesc sub o cupolă și deci nu au cum să părăsească planeta pe care locuiesc. Autoritățile doresc ca oameni să creadă cu tărie în iluzia că ei ar trăi într-o închisoare și deci să creadă că nu ar avea niciodată șansa de a trăi în libertate. Pe pământ, însă, se regăsesc foarte multe planete. Chiar în apropierea planetei noastre, pe direcția meridianului de 166 grade Est și dincolo de paralela 90 grade Sud, s-au descoperit noi teritorii încă din anul 1947 ce se află pe o planetă învecinată. Planeta nu este o închisoare! Oamenii pot fi liberi!
Autor: Mihail Ispan
