Medicina scolastică nu are vreo definiție pentru termenul de „sănătate” și nici pentru cel de „boală”. Cu toate acestea, ea este aceea care produce diagnostice prin care sugerează pacientului că ar avea vreo boală în sensul că el s-ar afla într-o condiție anormală ce afectează în mod negativ structurile și funcțiunile tuturor părților ale organismului sau numai a unei părți a organismului său. De cele mai multe ori, medicina scolastică sugerează pacientului că boala ar fi nevindecabilă, însă s-ar putea trata, astfel încât pacientul este considerat a fi într-o stare permanentă de boală ceea ce produce venituri și profituri industriei farmaceutico-medicale.
Nu există boală în sensul sugerat de medicina scolastică! Simptomele așa-zisei boli sunt în fapt reacții ale trupului în vederea readucerii caracteristicilor lui la parametrii optimali. Altfel spus, aceste simptome sunt în fapt datorate regenerării trupului. În următoarele rânduri îți voi oferi un exemplu. Cea mai frecventă boală a omului este răceala. Medicina scolastică pleacă de la ipoteza greșită care presupune că răceala este provocată de virusuri. Răceala nu este provocată de virusuri, ci de răcirea organismului, în special de răcirea apei din organismul uman. În caz de răceală, trupul uman produce următoarele simptome: rinoree, congestie nazală, dureri în gât, ochi roșii și lăcrimoși, strănut, tuse, febră, dureri de cap, oboseală, dureri musculare și articulare, stare de slăbiciune și letargie, pierderea apetitului, greață și chiar vomă. Aceste simptome sunt în fapt modalitățile prin care trupul uman își readuce temperatura la o temperatură normală ce se află între 36,1 și 37 grade Celsius.
Să luăm ca exemplu simptomul de febră! Febra se manifestă atunci când temperatura corpului este mai mare de 37,2 sau de 38,3 grade Celsius. În mod normal, febra nu depășește 41 grade Celsius. Medicina scolastică presupune, în mod eronat, că febra ar fi cauzată de vreo boală. Febra nu este cauzată de vreo boală, ci este o metodă prin care trupul își readuce temperatura la temperatura normală. Trupul începe să se auto-încălzească puțin peste limita normală pentru a readuce temperatura apei din interiorul său la o temperatură normală. Să luăm acum simptomele de pierderea apetitului, greață și vomă. În momentul în care există hrană în stomac, trupul are nevoie de energie vitală pentru a putea procesa hrana respectivă. În cazul în care trupul este răcit, primordialitatea o are readucerea trupului la temperatura normală. Trupul dorește să investească toată energia sa în readucerea temperaturii lui la temperatura normală. De aceea, trupul produce simptomul de pierderea apetitului pentru ca omul răcit să nu mai mănânce căci dacă mănâncă atunci trupul trebuie să investească energie vitală în procesarea mâncării și nu mai are energie pentru a se auto-încălzi. Din acest motiv apare și simptomul de greață. În cazul în care există hrană în stomac, trupul produce senzația de vomă pentru a elimina totul din stomac pentru a nu mai avea de procesat hrana și deci pentru a nu pierde energie vitală. În felul acesta, trupul economisește energie vitală pe care o dorește a fi investită în readucerea temperaturii lui în limitele normale. Omul răcit are o stare de oboseală, de slăbiciune și letargie datorită faptului că toată energie vitală a corpului este investită în regenerare. Omul este o ființă endotermică, i.e. el este o ființă cu sânge cald. Creșterea temperaturii trupului uman cu 1 grad Celsius ca urmare a febrei, datorită faptului că omul este o ființă endotermică, provoacă o creștere de 10–12,5% a ratei metabolice. Creșterea ratei metabolice produce creșterea frecvenței cardiace ce conduce la sanguinizarea ochilor. Datorită faptului că ochii sunt sanguinizați, ei se înroșesc și lăcrimează. În procesul de meditație se petrece același fenomen, i.e. ochii sunt sanguinizați ceea ce produce înroșirea lor și lăcrimarea. Înroșirea ochilor și lăcrimarea la apariția febrei nu este un semn de boală, ci un semn al faptului că trupul produce creșterea ratei metabolice în vederea regenerării. În consecință, simptomele de mai sus nu sunt nicidecum evidențe ale vreunei boli, ci evidențe ale faptului că trupul se auto-regenerează.
Atunci când omul este răcit, el are dureri în gât, dureri de cap și dureri musculare și articulare. Medicina scolastică presupune, în mod eronat, că durerea ar fi un simptom al unui organism bolnav. Durerea nu este un simptom al unui organism bolnav, ci este un semnal al corpului trimis către encefal, prin intermediul sistemului nervos, pentru ca encefalul să găsească o soluție pentru ca trupul să revină la parametrii normali. În consecință, durerea este un semnal important și benefic în procesul de regenerare al trupului uman. Deoarece medicina scolastică pornește de la premiza falsă precum că durerea ar fi un simptom al bolii, ea recomandă medicamente sintetice pentru a elimina durerea. Medicamentele sintetice amorțesc sistemul nervos, semnalul nu mai ajunge la creier și problema nu mai poate fi rezolvată. Nu elimina vreodată durerea în totalitate! Poți să o diminuezi întrucâtva, dar nu o elimina în totalitate.
Pentru a înțelege faptul că simptomele nu sunt dovezi ale vreunei boli, ci evidențe ale faptului că trupul uman se auto-regenerează este bine să studiem natura. Să luăm spre exemplu șarpele! Șarpele își regenerează pielea în cadrul unui proces fiziologic numit „năpârlire”. Năpârlirea șarpelui durează câteva zile și are loc pentru înlocuirea pielii vechi și uzate. Pentru șerpi, năpârlirea este un proces periodic. Înainte de a năpârli, șarpele încetează să mai mănânce și de obicei se ascunde într-un loc pe care el îl consideră a fi sigur. Chiar înainte de năpârlire, pielea șarpelui devine mată și uscată, iar ochii lui devin cețoși și albăstrui. Suprafața interioară a pielii vechi se lichefiază pentru ca ea să se poată desprinde de cea nouă. Pentru un om neștiutor sau unul viclean, toate simptomele din cadrul procesului de năpârlire prin care trece șarpele pot fi interpretate ca fiind simptomele vreunei boli. Faptul că șarpele nu mai mănâncă pe timpul năpârlirii poate fi interpretat ca fiind pierderea apetitului. Faptul că șarpele se ascunde pentru câteva zile pe timpul năpârlirii se poate interpreta ca semn al letargiei. Pielea mată și uscată a șarpelui, dar și ochii săi cețoși și albăstrui, pot fi considerate simptome ale vreunei boli. Lichefierea suprafeței interioare a pielii lui se poate interpreta ca fiind o boală de piele. Detașarea pielii vechi de corpul șarpelui poate fi interpretată ca fiind datorată tot unei boli de piele. Cu toate acestea, șarpele aflat în stadiul de năpârlire nu este bolnav, ci își regenerează pielea.
Dacă medicina scolastică ar fi putut câștiga venituri și profituri de pe urma șarpelui, poți fi absolut sigur de faptul că ea ar produce cărți prin care ar „dovedi” că năpârlirea șarpelui ar fi o boală și deci șarpele ar trebui tratat cu medicamente sintetice și vaccinat împotriva năpârlirii.
Nu există boală! Nu există virus patogen! Nu există epidemii!
Toate animalele sălbatice ce trăiesc pe teritorii virgine, deci pe teritorii neafectate de om, sunt perfect sănătoase. Nu există epidemii în rândul urșilor polari. Nu există epidemii în rândul rinocerilor și nici în cel al crocodililor. Nu există epidemii în rândul urșilor koala. Nu există epidemii în rândul bursucilor. Nu există epidemii în rândul viespilor. Nu există epidemii în rândul rândunicilor. Animalele devin bolnave și mor mai devreme numai atunci când vin în contact cu societatea umană. În societatea umană există pisici bolnave de diabet. Păsările mor pe capete din cauza otrăvirii, a poluării și a iradiațiilor provenite de la tehnologie. Animalele marine mor din cauza înghițirii de deșeuri plastice. De aici îți dai perfect seama de faptul că nu există boli ce s-ar putea instala pe cale naturală și că așa-numitele boli sunt provocate de activitățile oamenilor.
Așa cum șarpele își poate regenera pielea, așa și trupul uman se poate regenera. Regenerarea însă nu este nelimitată în timp. În trupul uman apar simptome, nu datorită vreunei boli, ci a faptului că el se află în faza de regenerare. Trupul uman, în mod natural, funcționează la parametri normali. Datorită poluării aerului, a apei și a pământului, datorită traumelor psihice și a tratamentelor mai mult decât dubioase ale medicinei scolastice, corpul uman trece în faza de autoregenerare. În această fază, omul se simte a fi bolnav. Poți ajuta corpul pentru a se regenera mai repede prin băi calde, ceaiuri, meditație, posturi corporale, automasaj și alte tratamente naturopatice.
Trupul uman funcționează perfect!
Autor: Mihail Ispan
05.03.2020
