LEX DIVINA, LEX NATURALIS, LEX HUMANA: Legile care acţionează asupra noastră



De mii de ani conducătorii lumii ţin ascunse secretele legislaţiilor pentru a putea manevra mai bine masele neinformate de oameni. Legile sunt regulamente foarte importante pe care ar trebui în mod normal ştiute de toţi cetăţenii.

Faptul că legile nu sunt predate în şcoli, faptul că multe dintre legi sunt elaborate şi adoptate pe furiş, faptul că ele sunt formulate de multe ori într-un limbaj greu de descifrat, faptul că ele nu sunt prezentate şi explicate prin intermediul mijloacelor publice de informare ar trebui să pună pe gânduri orice cetăţean responsabil.

Multe legi, indiferent dacă ele sunt sub formă de tratate internaţionale, sub forma unei constituţii, sub formă de legi organice sau ordinare sau sub formă de legi nescrise(legile nescrise sunt proceduri, reguli şi comportamente tolerate de sistem) sunt profund nedrepte şi chiar absurde. Sfântul Toma de Aquino (n. cca. 1225, Aquino, Regatul Siciliei - d. 7 martie 1274, mânăstirea Fossanova, Statul Papal, azi comuna Priverno, Italia) a spus:

„Lex iniusta non est lex.”

Această expresie latină explică faptul că o lege injustă, deci ilegitimă, nu este o lege. Există o mulţime de lucrări de natură filozofică, juridică şi chiar religioasă care tratează tematica cu referire la modalitatea de constatare a ilegitimităţii unei legi. Toate aceste lucrări, care în majoritatea lor sunt scrise de „experţii” sistemului, sugerează faptul că ilegitimitatea unei legi ar fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil, de constatat. Acest lucru nu este adevărat şi vom vedea în rândurile următoare că legitimitatea unei legi este chiar foarte simplu de constatat, atât de simplu încât orice cetăţean o poate constata.

Atenţie! Aici nu este vorba de constituţionalitatea unei legi, deoarece chiar şi legile constituţionale pot fi ilegitime. Constituţionalitatea unei legi este hotărâtă de obicei de către o autoritate care serveşte sistemul. Acest lucru este chiar hilar deoarece această autoritate va declara constituţionale numai legile care convin sistemului actual. În România, spre exemplu, constituţionalitatea unei legi este constatată de către Curtea Constituțională a României (CCR). Se propagă prin toate mediile posibile faptul că CCR ar fi o autoritate independentă față de orice altă autoritate publică cu toate că acest lucru nu este adevărat deoarece „judecătorii” din CCR sunt numiți de către Camera Deputaților, Senat, respectiv de Președintele României, deci ei sunt numiţi de politicieni care sunt în fapt purtătorii de cuvânt ai oligarhiei, ei sunt purtătorii de cuvânt ai elitei bancherilor.

După cum observăm nici măcar constituţionalitatea legilor nu este făcută în mod obiectiv, ci folosită pentru a privilegia clasa oligarhică.

Legitimitatea însă este un criteriu care este mai presus de constituţionalitate, ea este un criteriu care stabileşte dacă o lege este sau nu justă. În nicio ţară din lume nu există o autoritate care să constate dacă o lege este sau nu justă, respectiv legitimă.

Întrebările care se pun în cadrul justeţei, respectiv legitimităţii, legilor sunt:

Au oare politicienii libertatea nebunului, adică libertatea de a promulga orice fel de lege?

Pe ce principii, pe ce criterii elaborează şi promulgă politicienii aceste legi?

Cu ce drept elaborează şi promulgă politicienii, deci o clasă privilegiată, legi ce afectează milioane de cetăţeni?

Cum se poate constata dacă o lege este sau nu legitimă?

Pentru a determina justeţea unei legi trebuie să ştim că există trei tipuri de legi: lex divina(= legile divine), lex naturalis(= legile naturii) şi lex humana(= legile formulate de oameni). Lex divina sunt legi eterne şi au o prioritate de prim rang. Lex naturalis sunt legi ale naturii, putem să le denumim ca fiind legi cosmice deoarece ele acţionează în tot universul, şi sunt legi de rangul doi. Lex humana sunt legi create de om şi sunt de rangul trei. Legile omeneşti(= lex humana) sunt legitime, respectiv juste, numai dacă ele sunt în deplină concordanţă cu legile divine şi cu cele ale naturii.

Dar să le luăm pe rând.

Lex divina: regulamente de ordin prim

Înainte de a trece la enunţarea şi explicarea succintă a legilor divine, trebuiesc făcute câteva precizări.

1. Legile divine nu sunt invenţia nimănui. Ele sunt implementate, sub forma de energie divină, în conştiinţa noastră, a fiecărei fiinţe umane. La simpla lecturare a legilor divine, orice om îşi va da seama, intuitiv sau conştient, de faptul că ele sunt 100% juste. El îşi dă seama de acest lucru pentru că le poate compara cu cele deja existente în spiritul şi în sufletul său.

2. Există presupunerea că Dumnezeu pedepseşte persoana ce încalcă legile divine. Acest lucru nu este adevărat. Dumnezeu nu a pedepsit, nu pedepseşte şi nici nu va pedepsi niciodată pe nimeni. Este adevărat însă că încălcarea legilor divine atrage consecinţe pentru persoana respectivă.

Dumnezeu ne-a dat în dar voinţă proprie. De aceea noi putem decide în ce direcţie o luăm. Totodată, datorită faptului că deciziile ne aparţin, trebuie să suportăm şi consecinţele acestora. Acest fenomen îl înţelegem mai bine dacă luăm în vedere metoda de funcţionare a legii cauzei şi efectului, lege cosmică ce acţionează întotdeauna, negreşit şi în toate cazurile.

Aceasta lege poate fi explicată, în mod concis, astfel:

„Orice gând, orice vorbă, orice faptă este de fapt o vibraţie, care, emisă şi transmisă în cosmos, este reflectată şi direcţionată de acesta înapoi înspre persoana de la care a plecat.”

Astfel, gândurile, vorbele şi faptele negative revin înapoi, mai devreme sau mai târziu, înspre fiinţa umană ce le-a produs, sub formă de dereglări psihice şi emoţionale, sub formă de suferinţă şi boală, sub formă de destin ciudat şi moarte în suferinţă.

Legile divine, formulate în mod succint, sunt următoarele:

1. Non-violenţă mentală, verbală şi fizică

Violenţa mentală este starea mentală, în care cineva are gânduri negative faţă de sine sau faţă de alte persoane. Violenţa verbală se manifestă prin cuvinte peiorative.

Înainte de a vorbi, noi trebuie să folosim raţiunea pentru a formula ideile şi mai trebuie să le îndulcim cu seva iubirii, pentru ca să le redăm în aşa manieră, încât să nu rănim pe nimeni.

Violenţa fizică este de obicei monopolul statului şi de multe ori este întrebuinţată în mod abuziv şi tot mai des împotriva cetăţenilor paşnici. Autorităţile trebuiesc însă să folosească oamenii dar şi echipamentul din dotare pentru a deescalada situaţia, deoarece violenţa duce la o spirală a violenţei, care în cele din urmă este greu de controlat şi data viitoare nu se ştie niciodată când şi unde va răbufni.

2. Veridicitate

Pe scurt această lege divină se poate formula astfel:

„Spune numai adevărul! Dacă acesta răneşte pe cineva, taci!”

În societatea strict materialistă, oamenii sunt educaţi în aşa fel încât să facă bani fără a ţine seama de consecinţele acţiunilor lor. Este permis chiar să minţi, să manipulezi, să escrochezi pentru a face bani. Se aplică doctrina machiavelică uşor modificată: "Banii scuza mijloacele". Chiar şi unii psihologi îndeamnă lumea să spună aşa-zisele minciunele pentru a-şi putea vinde produsele sau pentru a salva o situaţie. Acest lucru este foarte grav. O societate în care, minciuna este nu numai tolerată ci şi încurajată, nu va avea niciodată un viitor.

3. Nu îţi însuşi ceea ce nu îţi aparţine!

Oricine îşi dă seama că aceasta lege este justă. Ea se referă atât la persoane, cât şi la grupuri de oameni precum statul. În ultima vreme statul îşi rezervă dreptul de a diminua salarii, pensii, ajutoare de somaj şi ajutoare sociale. Aceasta acţiune cade şi ea sub incidenţa acestei legi, iar persoanele, care au iniţiat-o şi au pus-o în aplicare, vor trebui să suporte consecinţele. Legea cauzei şi a efectului este o lege care acţionează în mod sigur şi fără să facă nicio excepţie.

4. Fii echilibrat în tot ceea ce faci!

A fi echilibrat în tot ceea ce faci, înseamnă a fi înţelept şi a cântări foarte atent fiecare gând, fiecare vorbă şi fiecare faptă.

5. Nu dori niciodată să posezi lucruri ce nu îţi folosesc!

Omul materialist are dorinţe infinite şi de aceea îşi cumpără de multe ori lucruri cărora, după ce le deţine un timp, nu le mai acordă nicio atenţie. Aceasta mentalitate denontă superficialitate în gândire şi voinţă slabă, voinţă ce nu poate să se opuna dorinţelor, chiar dacă realizarea acestora nu este necesară. De aceea, înainte de a acţiona şi a ne face rost de ceva, trebuie să ne gândim bine dacă acest lucru ne foloseşte cu adevărat, sau dacă nu cumva suntem fascinaţi numai de aura unui lucru pe care nu îl deţinem.

6. Curăţenie corporală şi sufletească

Aproape toţi oamenii sunt de acord cu igiena corporală. Puţini însă ştiu că la fel de important pentru noi este şi igiena spirituală, adică arderea gândurilor, dorinţelor, emoţiilor şi imaginilor interioare cu ajutorul tehnicilor spirituale.

7. Mulţumire sufletească cu tine şi cu lumea exterioară

Mulţumirea sufletească este un semn că individul se află în legătură directă cu sufletul şi prin acesta el este în contact şi cu Dumnezeu, căci mulţumirea adevărată vine numai din interiorul nostru, deci din suflet, deci de la Dumnezeu.

8. Concentrează-te şi îndeplineşte-ţi munca cât mai bine!

Un lucru bine făcut aduce mulţumire sufletească. De aceea, trebuie să ne putem concentra, astfel încât să ne facem munca cât mai bine. În timpul cât realizam ceva, nu trebuie să ne gândim la roadele materiale imediate ale muncii executate, ci să o facem numai şi numai pentru Dumnezeu. Astfel, faptele noastre devin desăvârşite.

9. Studiază ştiinţa spirituală şi cea academică

Pentru a atinge conştiinţa divină trebuie să studiem ştiinţa spirituală şi cea clasică dar şi să medităm pentru a primi în dar capacitatea de a înţelege esenţa lor. Studiul ştiinţelor naturii şi a celor spirituale este foarte important pentru dezvoltarea noastră spirituală, deci pentru atingerea conştiinţei divine. Tot ceea ce studiem însă, trebuie să fie înţeles la nivelul cel mai profund posibil. Capacitatea de a înţelege esenţa tuturor fenomenelor şi a lucrurilor, se capătă numai prin meditaţie. De aceea este important să medităm zilnic.

10. Închină totul lui Dumnezeu

În mod complet această lege divină se formulează aşa: „Închină toate gândurile, toate spusele şi toate acţiunile tale lui Dumnezeu fără să aştepţi la vreo răsplată.” Prin închinarea gândurilor, vorbelor şi faptelor numai şi numai lui Dumnezeu, acestea capătă o dimensiune divină şi devin din ce în ce mai curate, mai pure şi mai depline.

Lex naturalis: regulamente de ordin secund

Lex naturalis(= legea naturii, respectiv legile naturii) este formată dintr-un sistem de legi ce sunt determinate de universul în care trăim. Aceste legi pot fi denumite ca fiind legi cosmice deoarece ele acţionează în tot universul. Există foarte multe legi cosmice. Tratarea lor, în totalitatea şi complexitatea lor, este foarte laborioasă şi se face de către ştiinţele naturii: fizică, biologie, chimie, psihologie, etc. Foarte multe din aceste legi ale naturii sunt însă înţelese în mod intuitiv de către majoritatea oamenilor. Prin exemplificare unora dintre ele vom înţelege mai bine despre ce este vorba.

Legile naturii spun că nevoile minimale ale omului, pentru a putea supravieţui, sunt: aer, apă, hrană şi adăpost. Dacă aceste necesităţi nu sunt satisfăcute atunci omul suferă, se îmbolnăveşte şi poate chiar muri. Să luăm ca exemplu aerul şi apa. Omul poate rezista fără aer doar 3 până la 5 minute. Fără apă el poate supravieţui maximum 3 zile şi asta în condiţiile în care nu se fac activităţi fizice în urma cărora să se transpire. În cazul temperaturilor mari, în zone deşertice sau pe timpul verilor cu arşiţă, lipsa apei poate duce la moarte chiar şi după o singura zi fără hidratare corespunzătoare.

În conformitate cu cele scrise mai sus, legile care permit poluarea aerului şi a apei sunt în mod foarte clar legi ilegitime deoarece lipsa acestora duce la suferinţă şi moarte ceea ce încalcă legea divină care spune că nu ai dreptul să răneşti pe nimeni. În plus, poluarea aerului şi a apei încalcă legea naturală care spune că aerul şi apa sunt necesităţi vitale ale fiinţelor, deci aerul şi apa trebuiesc menţinute tot timpul curate.

Mai mult decât atât, chiar şi faptul că apa costă bani care este o lege nescrisă, este o lege ilegitimă. Îndoctrinarea, care s-a făcut în mod lent de-a lungul anilor, este însă foarte puternică. Astfel, foarte mulţi oameni au convingerea că vânzarea apei pe bani ar fi ceva natural şi firesc.

Dacă însă călătorim înapoi în timp, cu câteva sute de ani, şi vom spune unui ţăran că apa va costa bani, acest ţăran, care ştie că apa a fost întotdeauna gratuită, ar putea califica o astfel de informaţie ca ceva nebunesc.

Acest exemplu ne arată că îndoctrinarea lentă a oamenilor poate detemina ca un fapt natural, cum ar fi gratuitatea apei potabile, să fie considerat ceva nefiresc. Există, în legătură cu apa, tendinţe din cele mai nebuneşti. Astfel, în statul federal Oregon din S.U.A. un cetăţean a fost amendat cu 1.500 de dolari şi condamnat la 30 de zile de închisoare pentru că a colectat apă de ploaie pe terenul său privat.

Există inclusiv tendinţa ca toată apa din lume să fie privatizată. Încă din anul 2012 se duc negocieri secrete în cadrul pactului TTIP(=Transatlantic Trade and Investment Partnership) prin care apa se va privatiza, deci ea va trece în proprietatea privată a unor cetăţeni superbogaţi, ceea ce va avea efecte dezastruoase pentru majoritatea cetăţenilor. Privatizarea apei încalcă şi ea legile divine şi cele ale naturii, deci este ilegitimă.

Dar ce înseamnă de fapt privatizare?

Privatizare este procesul prin care bunurile publice sunt trecute în proprietarea privată a unor cetăţeni sau a unor grupuri de cetăţeni. Noţiunea de „privat” vine de la latinescul „privare” care înseamnă „a jefui”, deci bunurile private sunt în fond, prin procesul de privatizare, bunuri jefuite. În mod scurt exprimat: privatizarea este jefuire.

Aici am exemplificat legile naturii cu ajutorul legii care spune că apa este un element vital. Această logică se poate însă extinde şi asupra altor necesităţi vitale ale omului precum: nevoia de aer, hrană, îmbrăcăminte, adăpost şi socializare. Pentru ca nevoile vitale ale omului să fie satisfăcute, ele ar trebui să fie gratuite.

Într-o societate în care predomină diviziunea muncii, deci într-o societate unde schimbul de produse se face în mod primordial prin bani, se poate oferi fiecărui cetăţenan un venit de bază necondiţionat pentru ca aceste necesităţi să fie satisfăcute. După cum observăm venitul de bază necondiţionat decurge şi din logica legilor divine şi a legilor naturii.

Mai multe despre venitul de bază necondiţionat poţi afla de pe următorul link:

VENITUL DE BAZĂ: Drept fundamental al omului

Lex humana: regulamente de ordin terţ

Lex humana conţine legile făcute de om. Ele sunt legi de ordin trei. Legile făcute de om sunt imperfecte. Ele sunt legitime numai în cazul în care sunt în deplină concordanţă cu legile divine şi cu cele ale naturii. Legile făcute de oameni, spre deosebire de legile divine şi cele ale naturii care acţionează în mod direct asupra fiinţelor umane, nu se pot aplica în mod direct cetăţenilor. Ele se aplică în mod indirect prin intermediul unei identităţi birocratice fictive formate prin certificatul de naştere. În fapt, legile făcute de oameni nu sunt cu adevărat legi căci legile sunt bazate întotdeauna pe știință, realitate și adevăr, sunt inalienabile, sunt imuabile și sunt universal valabile. Oamenii nu dețin capacitatea de a face legi. Așa-numitele legi umane sunt în fapt numai niște condiții contractuale pe care le poți accepta, le poți accepta în mod condiționat sau le poți respinge. Deoarece ai semnat documentele de identitate se presupune că ți-ai dat consimțământul pentru acceptarea lor cu toate că această presupunere nu este adevărată.

Certificatul de naştere este o identitate birocratică fictivă şi conţine numele, prenumele, data naşterii şi alte date. Fiinţa umană nu are însă nicio legătură cu certificatul său de naştere şi nici cu identitatea fictivă creată de acest document. Dacă îţi vei schimba numele, spre exemplu, nu vei muri, iar identitatea fictivă din registrele sistemului va dăinui în continuare şi după moartea persoanei înregistrate în acest document. După cum se vede foarte bine fiinţa umană nu are nimic în comun cu identitatea birocratică fictivă creată de sistem. Sistemul creează această identitate birocratică fictivă şi sugerează cetăţenilor că ar exista o legătură între această identitate şi o anumită persoană. Acest lucru este fals. Nu există această legătură.

Legile create de om se pot aplica numai în cazul în care ar exista o legătură între identitatea birocratică fictivă şi fiinţa umană. Această legătură însă nu există, după cum s-a demonstrat mai sus.

În concluzie aceste legi, în principiu, nu sunt valabile pentru fiinţele umane. Deoarece este bine să există nişte reguli scrise şi clare de conduită în societate, noi cetăţenii, facem de fapt un compromis cu autorităţile statului şi acceptăm legătura dintre identitatea birocratică fictivă şi noi dar numai cu o condiţie şi anume ca legile elaborate de organele statului să fie în deplină concordanţă cu legile divine şi cele ale naturii.

Articolul 69, alineatul 2, din Constituţia României ce protejează politicienii care mint electoratul este ilegitim deoarece acesta încalcă legea divină a veridicităţii şi legea naturii care spune că autorităţile publice trebuie să fie responsabile şi nu au voie să mintă cetăţenii.

Constituţia României

Statutul deputaţilor şi al senatorilor
Mandatul reprezentativ

ARTICOLUL 69

(2) Orice mandat imperativ este nul.

Tradus pe limba poporului propoziţia „Orice mandat imperativ este nul.” înseamnă că mandatul deputaţilor şi al senatorilor, obţinut în urma alegerilor electorale, nu este obligatoriu. Exprimat în alte cuvinte asta înseamnă că politicienii au voie să mintă electoratul. Mai mult decât atât acest articol protejează politicienii ce mint electoratul. Rezultatul: promisiunile electorale, chiar şi cele făcute în scris, pot fi oricând încălcate de către politicianul ales fără ca acesta să poate fi tras la răspundere. Contractul electoral este de facto anulat din start de către acest articol.

Se poate face un memorandum în care să fie listate toate legile ce nu sunt legitime cu cererea ca acestea să fie abrogate.

Autor: Mihail Ispan