Conform Codului Civil, articolul 773, fiducia se definește astfel:
„Fiducia este operațiunea juridică prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulți fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masa patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi și obligații din patrimoniile fiduciarilor.”
În consecință fiducia este un contract ce poate fi scris sau verbal. Părțile contractului fiduciar sunt următoarele trei:
1. Constituitorul, care poate fi orice persoană fizică sau juridică. În terminologia comercială constituitorul se mai numește și principal.
2. Fiduciarul, care pot fi numai instituțiile de credit, societățile de investiții și de administrare a investițiilor, societățile de servicii de investiții financiare, societățile de asigurare și de reasigurare, notarii publici și avocații.
U.S. Code, Title 26, Subtitle F, Chapter 79, § 7701
26 U.S. Code § 7701 - Definiții
(6) Fiduciar
„Termenul fiduciar înseamnă un gardian, un curator, un executant, un recepționer, un custode sau orice persoană ce acționează în orișicare domeniu fiduciar în favoarea unei persoane.”
În terminologia comercială fiduciarul se mai numește și agent.
„Relația principal-agent este o relație în care un individ acționează în locul unui alt individ. Agentul muncește în locul unui individ numit principal.” Black's Law Dictionary
3. Beneficiarul fiduciei, care poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terță persoană.
Trustul fiduciar poate avea un protector. Fiduciar înseamnă bazat pe încredere. Proprietatea menționată în fiducie se numește fondul trustului. Proprietatea menționată în fiducie, fiducia (= proprietatea donată de constituitor către trustul fiduciar), constituitorul, fiduciarul și beneficiarul este corpul trustului.
În fapt, Trustul Fiduciar este o formă de corporație condusă de un administrator în beneficiul unei alte părți. Un trust poate avea mai mulți fiduciari, iar acești fiduciari sunt proprietari legali ai trustului, dar nu și proprietarii legitimi, și au obligații fiduciare în fața beneficiarilor și alte obligații precum obligația de a avea grijă de trust și de a informa. Dacă fiduciarii nu își îndeplinesc obligațiile, ei pot fi demiși printr-o acțiune legală. Constituitorul se mai numește și donator deoarece el donează proprietatea sa, sau o parte din propritatea sa, trustului fiduciar. Constituitorul se mai numește principal în terminologia comerțului, iar intermediarul care acționează în favoarea lui (= fiduciarul = administratorul) se mai numește agent.
Beneficiarii sunt proprietarii uzufructuari ai proprietății trustului și în cazul corporației România ei sunt proprietarii legitimi ai trustului.
Beneficiarii primesc un venit obținut din administrarea corectă a proprietății trustului sau primesc proprietatea trustului. Fiducia este contractul în care sunt menționate drepturile pe care constituitorul le transferă asupra beneficiarului și alte reguli destinate fiduciarului. Datorită faptului că fiducia este un contract și că acest contract se poate realiza foarte flexibil există foarte multe forme de trusturi fiduciare. Cele mai importante forme de trusturi în acest context sunt: trustul expres și trustul semi-secret. Trustul Expres este un trust care ia naștere acolo unde un constituitor decide în mod deliberat și conștient să creeze un trust din proprietatea lui pentru momentul în care este în viață sau pentru a intra în vigoare după moartea sa. Acest trust se realizează prin semnarea unui document oficial care poate fi un testament sau un act fiduciar (= fiducie). Majoritatea trusturilor din industrie sunt trustruri exprese.
Pentru ca acest trust să poată exista trebuie să existe cu certitudine proprietatea trustului prin exprimarea evidentă a proprietății reale a trustului sau a valorii acestui trust. Trustul expres ia naștere printr-un contract oficial în care sunt implicate trei părți: constituitor (= donator), fiduciar (= administrator) și beneficiari. Într-un trust expres, proprietatea legală este transferată printr-un contract scris încheiat între constituitor (= donator) și fiduciar (= administrator) în care se precizează că donatorul (= constituitorul) cesionează dreptul de proprietate asupra proprietății sale, sau a unei părți a proprietății sale, unei persoane legale numite trust pentru a fi administrată de fiduciar (= administrator) în numele celor ce beneficiează de acest acord contractual și anume în numele beneficiarilor.
Trustul Semi-secret este un trust în care există un document ce demonstrează intenția de a crea un trust și numele fiduciarului, însă beneficiarul nu este specificat.
Trustul Cestui Que Vie (= CQV) este în mod fundamental diferit de un trust regular ca spre exemplu de un trust expres prin următorele caracteristici:
a) Trustul CQV nu este înființat printr-un contract expres (= contract explicit = contract scris), i.e. el nu este declarat în mod explicit printr-o formă scrisă, însă el este o construcție legală, el este o construcție fiduciară (fiduciar înseamnă bazat pe încredere).
b) Un Trust CQV nu are donator, însă fiind un trust implicit (= nu explicit) bazat pe supoziție și creat printr-o acțiune legală are numai co-fiduciari (= co-administratori) și co-beneficiari. Co-fiduciarii sunt formați din părțile ce au obligația de a administra proprietatea trustului în folosul publicului, i.e. pentru beneficiul celor desemnați a fi co-beneficiari.
În principiu, oricine poate crea un trust secret și nedeclarat, chiar și guvernul, fără să folosească în mod explicit cuvintele: trust, fiducie, fiduciar, constituitor, beneficiar, beneficiu sau un alt termen, eventual o altă sintagmă, aflat în terminologia trustului. Un exemplu de trust secret și nedeclarat este, spre exemplu, o mamă cu o fiică în vârstă de un an. În momentul în care mama oferă piure cu lingurița fetiței sale, ea nu îi spune fetiței de unde a cumpărat piureul, cât a costat el și nici alte informații asemănătoare deoarece fetița este mică și nu înțelege aceste informații. Altfel exprimat, fetița este considerată a fi incompetentă pentru a înțelege aceste informații. Guvernul a creat și el un trust secret și nedeclarat. Deoarece trustul creat de guvern este secret și nedeclarat și deci beneficiarii, oamenii din acel stat, nu cunosc informațiile importante despre acest trust, ei sunt considerați incompentenți în fața tribunalului când se înfățișează în fața lui ca beneficiari.
Iată termenii folosiți în cazul unui trust Cestui Que Vie (= CQV):
Cestui Que Trust:
„Cel ce are dreptul la beneficiu, la o proprietate și din această proprietate al cărei titlu legal aparține unui altuia.”
Black's Law Dictionary
Cestui Que Trust:
„Persoana care posedă dreptul de utilizare și care este beneficiarul trustului.”
Black's Law Dictionary 6th Edition
Cestui Que Vie:
„Persoana pentru a cărei viață au fost încredințate pământuri, proprietate arendată sau moșteniri.”
Black's Law Dictionary
Cestui que use:
„Acela pentru a cărui utilizare și ale cărui beneficii, pământuri și proprietăți arendate sunt deținute de un altul. Cestui Que Use are dreptul de a primi profituri și beneficii din proprietate, însă titlul legal și de posesie (ca și datoria de a le proteja) rezidă în altul.”
Black's Law Dictionary
România este un Trust Real în care constituitorul și beneficiarul este poporul român, iar administrația de stat este fiduciarul.
Acest Trust Real a fost înlocuit cu un Trust de tip Cestui Que Vie și Semi-Secret prin crearea corporației România (= Ro Inc.) în care constituitorul este Papa de la Roma, reprezentat în România de cler, cetățenii români sunt co-beneficiari și co-administratori, iar funcționarii statului (= corporației) sunt administratori. Fiducia acestui Trust este constituția României și legile aferente acesteia. Datorită faptului că acest trust este de tip Cestui Que Vie există în acest trust numai co-fiduciari și co-beneficiari. Datorită faptului că acest trust este Semi-secret majoritatea românilor nu știu faptul că sunt co-beneficiarii trustului. Administratorii trustului îi tratează pe majoritatea românilor numai ca pe niște co-administratori, iar administratorii au obligații față de trust.
Spre exemplu, ei au obligația să se îngrijească de trust în așa fel încât el să producă dividente. În cazul în care trustul produce deficite administratorii sunt obligați să plătească din veniturile lor pentru a acoperi aceste deficite. Corporația România are datorii publice, deci acest trust are deficite. Deoarece românii sunt considerați a fi co-administratori, ei au obligația de a plăti taxe și impozite pentru a se putea achita datoria și dobânzile aferente acesteia. Politicienii, care sunt în fapt adevărații administratori ai trustului, folosesc taxele și impozitele pentru a plăti numai dobânda aferentă datoriei publice. Ei nu au voie să plătească datoria publică, deoarece asta ar însemna nerecunoșterea puterii bancare ceea ce ar însemna destituirea lor din funcție. Una dintre sursele de finanțare a puterii bancare sunt dobânzile aferente datoriilor publice.
Autor: Mihail Ispan
14.05.2017
