Autoritate = Autor + i + tate
Autor = creatorul unei opere originale
i = e, este, îi; i provine de la verbul a fi conjugat la modul indicativ, timpul prezent, persoana a treia, singular.
Tate = tată, părinte
Termenul autor tradus în funcție de etimologia sa înseamnă: autorul este părintele. Această semnificație se referă la faptul că autorul este părintele creației sale. Altfel exprimat, autorul este creatorul și proprietarul operei sale. Termenul autor are următoarea semnificație: cel care este cauza unei acțiuni sau a unui lucru original. În limbajul comun, autorul este adesea considerat a fi autorul unei cărți, al unui articol, al unei piese de teatru sau al unei alte lucrări scrise. În sensul juridic al cuvântului, termenul autor are semnificația următoare: creator al unei opere originale. În consecință, în sensul juridic al cuvântului, un scriitor, un sculptor, un pictor sau un compozitor este autorul sculpturilor, picturilor sau compozițiilor sale.
Actul de a crea se numește auctorialitate. Auctorialitatea se referă la orice act de creație. Ea se poate referi la scrisul practicat de scriitori, la sculptură, la pictură, la compunerea de piese muzicale, la arhitectură, la medicină și la orice alt act de creație. În cazul unei lucrări comandate, angajatorul sau comisionarul este considerat autorul lucrării, chiar dacă nu el a creat lucrarea, ci doar a însărcinat o altă persoană să facă acest lucru. Altfel exprimat, un angajat nu are dreptul de a fi considerat autorul lucrării sale.
În general, legea copyright consideră autorul ca fiind proprietarul intelectual al creației sale. Din calitatea de proprietar al creație sale decurg anumite drepturi ale autorului. Astfel, autorul are dreptul de a modifica, de a vinde, de a închiria, de a împrumuta, de a dărui și chiar dreptul de a distruge proprietatea sa. Autorul nu are dreptul de a folosi proprietatea sa pentru a leza alți oameni. Spre exemplu, autorul unei sculpturi nu are dreptul de a folosi sculptura sa pe post de bâtă pentru a distruge geamurile unei case care nu îi aparțin sau pentru a lovi un om în cap.
În consecință, autoritatea este puterea autorului asupra creației sale. Altfel exprimat, autorul are autoritate asupra creației sale în sensul amintit mai sus. În următoarele rânduri ne vom îndrepta atenția către termenul autoritate care are următoarea semnificație: puterea sau dreptul de a face legi, de a da ordine, de a lua decizii și de a impune supunerea. După cum am observat, cuvântul autoritate provine de la cuvântul autor. Autorul are autoritate asupra creației sale. Creațiile autorităților sunt actele normative sub formă de legi, de decrete, de hotărâri de guvern, de ordonanțe de urgență și de regulamente. În consecință, autoritățile au dreptul de a le a modifica, de a le vinde, de a le închiria, de a le împrumuta, de a le dărui și chiar dreptul de a distruge actele normative create de ele însele, însă ele nu au dreptul de a le impune asupra altor oameni folosind amenințarea cu violența și violența.
Notă: Legile sunt bazate întotdeauna pe știință, realitate și adevăr, sunt inalienabile, sunt imuabile și sunt universal valabile. Oamenii nu dețin capacitatea de a face legi. Așa-numitele legi, deci cele create de om, sunt în fapt numai niște reguli contractuale. Aceste reguli nu se pot aplica, ci numai interpreta. Suveranitatea asupra interpretărilor aparține întotdeauna oligarhilor. În plus, aceste reguli contractuale nu au fost semnate nici de către cei care le-au creat și nici de ceilalți oameni.
Aceasta rezultă și dintr-o gândire corectă. În cazul în care stai într-un apartament dintr-un bloc de locuințe, tu ai dreptul să faci reguli contractuale pentru toți locatarii acelui bloc de locuințe, însă nu ai dreptul să le impui celorlalți folosind amenințarea cu violența și violența. Dacă tu nu ai acest drept, atunci nu poți nici delega acest drept altor oameni, spre exemplu nu îl poți delega vreunui politician. În consecință, politicienii nu au de unde să aibă dreptul de a impune actele lor normative prin folosirea amenințării cu violența și violența căci nu au avut de unde să primească un astfel de drept. Nu există abuz de putere. Puterea însăși este un abuz.
Autor: Mihail Ispan
