Comentariu: În consecință, motivul pentru care blestemele au fost rostite și creștinii vor fi pedepsiți este neascultarea de glasul zeului biblic. Dacă zeul biblic ar fi fost forța omniscientă și atotputernică, ar fi putut să-i facă pe creștini să-i înțeleagă și să-i asculte glasul, eliminând astfel necesitatea blestemelor îngrozitoare, a pedepselor abominabile și a suferinței cumplite apărută în urma neascultării glasului său.
Teologii afirmă că, dacă zeul biblic i-ar fi programat pe oameni să-l asculte, acea ascultare nu ar fi avut nicio valoare morală, căci oamenii ar fi fost doar niște roboți, încălcându-li-se astfel liberul arbitru. Totuși, dacă zeul biblic ar fi pus într-adevăr preț pe liberul arbitru, nu ar fi avut niciun rost să poruncească ascultarea, pedepsind neascultarea cu blesteme și suferințe. Prin această poruncă, el încalcă liberul arbitru al creștinilor, deoarece porunca are consecințe extrem de grave. O alegere făcută sub amenințarea pedepsei nu mai este o alegere liberă. Porunca unui rege care spune: „Ești liber să alegi ce vrei, dar dacă nu mă alegi pe mine, te execut”, reprezintă coerciție pură, iar liberul arbitru devine o simplă iluzie.
Iată cât de tiran este zeul biblic și ce pedepse dezgustătoare și groaznice li se aplică tuturor creștinilor în Deuteronom 28:15-68:
49: Domnul va aduce de departe un neam împotriva ta, de la marginile pământului, care se va năpusti asupra ta asemenea vulturului, un neam a cărui limbă nu o vei înţelege.
53 – 57: Din cauza asediului şi a strâmtorării în care te va aduce dușmanul tău, te vei hrăni cu rodul pântecelui tău, carnea fiilor şi a fiicelor tale, pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi i-a dat. Bărbatul cel mai delicat şi mai sensibil dintre ai tăi va privi cu răutate la fratele lui, la femeia care se odihnește la pieptul lui şi la copiii pe care i-a lăsat să trăiască şi nu le va da nimic din carnea copiilor cu care se hrănește, pentru că nu-i va mai rămâne nimic din cauza asediului şi a strâmtorării în care te va aduce dușmanul tău, în toate cetățile tale. Femeia cea mai delicată şi mai sensibilă – care, de delicată şi de sensibilă ce era, nu știa cum să calce mai fin cu piciorul pe pământ – va privi cu răutate pe bărbatul de la pieptul ei, pe fiii şi pe fiicele ei şi nu le va da nimic din resturile ieșite, după naştere, dintre picioarele ei sau din copiii pe care îi va naşte, pentru că îi va mânca pe toţi în ascuns din cauza asediului şi a strâmtorării în care te va aduce dușmanul tău, în cetățile tale.
Comentariu: Prima variantă (porunca, blestemul și pedeapsa) încalcă liberul arbitru la fel ca și cea de-a doua (transformarea oamenilor în credincioși ascultători). Diferența dintre cele două este că a doua variantă nu îi mai supune pe creștini la suferințe atroce. Numai un zeu crud, tiranic și sângeros ar fi putut alege prima variantă. În loc să-și transforme creștinii în canibali din cauza neascultării, zeul ar fi putut să-i determine să-i urmeze calea, evitând blestemele, suferința și canibalismul. Prin închinarea la zeul biblic, credincioșii acceptă aceste blesteme și consecințele lor.
Iată cum blestemul biblic de a transforma creștinii în canibali este transpus în practică de către preoți: Euharistia este un ritual creștin în cadrul căreia se simulează vampirismul, prin faptul că li se oferă credincioșilor vin, spunându-li-se că este sângele Domnului. În cadrul aceleiași practici se simulează și canibalismul, deoarece li se dă credincioșilor pâine și li se spune că este trupul Domnului. Este posibil ca această practică să fie o inițiere ritualică în vampirism și canibalism. Acest ritual creștin se numește cuminecătură. Odată cu cuminecătura, creștinii înghit blestemele zeului biblic.
Autor: Mihail Ispan
