Evaluarea școlarilor, elevilor și studenților este un abuz psihic și o inducere în eroare. În lume există diferite sisteme de evaluare a școlarilor, elevilor și studenților. Cel mai important sistem de evaluare este sistemul de notare deoarece acesta influențează în mod categoric viitorul celor încredințați cadrelor didactice.
În România, sistemul general de notare este format din cifrele de la 1 la 10: 1-4 = Insuficient; 5-6 = Satisfăcător: 7-8 = Bine; 9 = Foarte bine: 10 = Excelent. În China, sistemul de notare folosește numere de la 60 la 100. Sub 60 = Insuficient ; 60-69 = Satisfăcător; 70 -79 = Bine; 80-89 = Foarte bine; 90-100 = Excelent. În Germania, sistemul predominant de notare este format din cifrele de la 1 la 5. 5 = Insuficient, 4 = Suficient, 3 = Satisfăcător, 2 = Bine, 1 = Foarte bine. În Statele Unite ale Americii, sistemul predominant de notare este bazat pe cinci litere: A, B, C, D, F. A = Excelent; B = Bun; C = Satisfăcător; D = Slab; F = Eșec.
Notă: Cifră și număr pot fi sinonime prin extensie. În acest articol voi folosi termenul cifră inclusiv pentru număr.
În următoarele rânduri voi prezenta problematica sistemelor de notare.
În primul rând observăm faptul că nu există definiție pentru note. Altfel spus nu se știe ce reflectă nota respectivă. Ce reflectă nota? Inteligența, capacitatea de a experimenta și de a înțelege ceva din acel experiment, capacitatea de a fi competent d.p.d.v. lingvistic, capacitatea de memorare, capacitatea de a reda într-un mod cât mai fidel concepțiile predate de cadrele didactice sau capacitatea de a discerne și de a exprima adevărul științific? Presupun că există un student destul de inteligent care la examen ar trebui să răspundă la următoarea întrebare „Se poate exprima valoarea mărfurilor în bani?”. Presupun că el va răspunde că valoarea mărfurilor nu se poate exprima în bani deoarece valoarea mărfurilor nu se poate măsura în virtutea faptului că nu există niciun instrument de măsură cu care să se poată măsura valoarea mărfurilor. Răspunsul acestui student este corect d.p.d.v. științific însă el va fi considerat greșit deoarece el este în contradicție cu teoria economică predată. Acest student va obține o notă mică pentru răspunsul său în ciuda faptului că răspunsul său este corect din punct de vedere științific. Dacă nota ar reflecta capacitatea studentului de a gândi în mod profund și cea de a discerne adevărul de minciună atunci acest student ar fi trebuit să primească nota cea mai mare.
În al doilea rând observăm faptul că evaluarea se face de către cadrele didactice ceea ce înseamnă că ea este o evaluare subiectivă și nicidecum una obiectivă bazată pe un fundament științific.
În al treilea rând observăm faptul că nota nu poate să aparțină școlarului, elevului sau studentului din cauza legii copyright-ului. În conformitatea cu această lege, o operă originală este considerată proprietatea intelectuală a autorului. Evaluarea este o operă originală a învățătorului sau a profesorului și deci îi aparține lui însuși și nicidecum vreunui școlar, elev sau student. Învățătorii și profesorii se consideră foarte știutori în materia predată și de obicei nu sunt mulțumiți cu răspunsurile date de școlari, elevi și studenți ceea ce face ca în multe cazuri să pună mai multe note mici decât note mari. În conformitate cu legea copyright-ului, aceste note le aparțin lor și reflectă gradul lor de pregătire. Notele mici reflectă gradul lor defectuos de pregătire datorită faptului că nu au reușit să predea lecția în așa fel încât toți școlarii, elevii sau studenții să o înțeleagă în mod corect. Datorită faptului că învățătorii și profesorii pun în majoritatea cazurilor note mici sau medii, imaginea lor are de suferit deoarece ei apar a avea un grad defectuos de pregătire. Pentru a se debarasa de această imagine, ei sugerează școlarilor, elevilor și studenților că notele nu le aparține lor, ci școlarilor, elevilor și studenților. Chiar și logica ne spune că notele nu le pot aparține școlarilor, elevilor și studenților și că acestea le aparțin cadrelor didactice care le-au pus. Nimeni nu poate spune ceva despre altcineva. Tot ceea ce poate să spună cineva este numai despre sine însuși. În consecință, notele nu pot fi evaluări asupra nivelului de pregătire al școlarilor, elevilor și studenților, ci reprezintă gradul de competență al respectivilor învățători și profesori.
În al patrulea rând doresc să înțelegem mai bine ce înseamnă notele mici și ce înseamnă notele mari. Nota cea mai mică, tradusă în limbaj uman, are următoarea semnificație: Ești prost. A afirma despre un școlar, elev sau student că este prost este o minciună și un abuz psihic.
Această afirmație este o minciună deoarece nu există om prost. În fapt, în acest univers, nimic nu poate fi prost. Totul, dar absolut totul în univers, este creat în mod inteligent. În consecință, inclusiv omul este inteligent. Omul, cu excepția celor născuți bolnavi probabil datorită faptului că ei au fost procreați de părinți care au luat medicamente și s-au lăsat vaccinați, se naște întotdeauna genial. Există mentalitatea conform căreia genialitatea ar fi un talent de excepție pe care numai unii l-ar putea poseda, însă adevărul este că genialitatea este o caracteristică firească a tuturor oamenilor. Nu există om prost, însă există om prostit. Educația din instituțiile de învățământ prostește deoarece acolo nu se învață prin experimentare, ci se predau teorii abstracte și pseudoștiințifice. Semnificația notei mici este și un abuz psihic deoarece a sugera că un anumit școlar, elev sau student ar fi prost este o jignire. Jignirea este un abuz psihic. Școlarii, elevii și studenții sunt abuzați psihic în instituțiile de învățământ de către învățătorii și profesorii lor. Notele mari sugerează că școlarul, elevul sau studentul ar fi înțeles ceva ceea ce este o inducere în eroare deoarece nota a fost obținută datorită memorării unor teorii neverificate în mod experimental. În fapt, notele mari sunt cele mai periculoase note deoarece ele sugerează școlarului, elevului și studentului că ar ști ceva fapt ce face ca el să creadă în teoriile memorate și să nu mai încerce să le supună experimentării pentru a afla dacă aceste teorii sunt corecte sau nu.
În al cincelea rând este bine să observăm efectele pe care le aduc cu sine notele. Notele creează violență mentală, verbală și fizică. Nu de puține ori, cei care obțin note mici sunt mustrați, pedepsiți și chiar bătuți de părinți sau chiar de învățători și profesori. Între școlari, elevi și studenți apare învrăjbirea deoarece cei cu note mici îi vor indivia pe cei cu note mari, iar cei cu note mari îi vor disprețui pe cei cu note mici. În plus, datorită faptului că notele sunt întotdeauna subiective, ele sunt întotdeauna subiective deoarece reflectă opinia unui om, apar divergențe între școlari, elevi, studenți, învățători și profesori care conduc nu de puține ori la violență. Există chiar cazuri în care elevii și studenții își bat profesorii datorită faptului că notele mici au condus la frustrare care a condus pe mai departe la violență.
În următoarele rânduri doresc să ne ocupăm un pic de modul de funcționare a așa-ziselor instituții de învățământ. În toate instituțiile de învățământ se pune mare accent pe memorare și nu pe experimentare. Așa-zisele instituții de învățământ pun mare accent pe memorare deoarece acolo se predau informații ilogice și neștiințifice. Informațiile logice și științifice se pot înțelege de oricine în timp ce informațiile ilogice și neștiințifice nu se pot înțelege și de aceea ele trebuie memorate pentru a putea fi redate. Faptul că în instituțiile de învățământ există violență sugerează că acolo nu se învață nimic folositor căci dacă ar fi altfel școlarii, elevii și studenții ar fi atât de captivați de experimentele folositoare pe care le fac încât nu ar avea nici timp și nici chef de violențe.
Nu este nevoie de note și nici de calificative. Ar fi bine ca în instituțiile de învățământ, școlarii, elevii și studenții să lucreze la proiecte pentru ca să învețe prin experimentare. În acest caz, dovada faptului că sunt competenți nu vor mai fi notele și diplomele, ci proiectele lor în formă scrisă și în formă funcțională.
Autor: Mihail Ispan
