Laptele și produsele lactate sunt alimente inadecvate. Ele sunt cauza multor simptome și boli care conduc la o viață în suferință și la moarte prematură. Tot ceea ce afirm despre lapte este valabil inclusiv pentru produsele lactate. Pentru a ușura înțelegerea acestui articol, mă voi referi numai la laptele de vacă, însă în principiu tot ceea ce este valabil pentru laptele de vacă este valabil și pentru celelalte tipuri de lapte.
Ce este laptele? Laptele este un lichid alb produs de glandele mamare ale mamiferelor în scopul hrănirii puilor lor începând de la nașterea puiului până în momentul înțărcării lui. El este destinat puiului de mamifer care încă nu deține capacitatea de a digera hrană solidă. Lactația este formată din producerea a trei variante de lapte: colostru, lapte tranzitoriu și lapte matur. Colostrul este prima variantă de lapte ce este produs de glandele mamare timp de patru zile începând de la nașterea puiului. Laptele tranzitoriu este a doua variantă de lapte ce este produs de glandele mamare începând cu patru zile de la nașterea puiului pe o perioadă de aproximativ două săptămâni. Laptele matur este a treia variantă de lapte ce este produs de glandele mamare începând de la aproximativ două săptămâni de la nașterea puiului până la încetarea lactației. Laptele, în cele trei variante ale sale, conține molecule nutritive, molecule bioactive, globule albe și microbiomul specific speciei respective în scopul hrănirii puiului și a pregătirii lui graduale în vederea obținerii capacității de a digera hrana solidă. Această capacitate se obține prin colonizarea microbiană a țesuturilor mucoase și modelarea compoziției microbiotei intestinale și a celei respiratorii. Microbiomul este format din totalitatea microbiotelor. Microbiota este totalitatea microorganismelor ce se află într-o anumită regiune a trupului, într-un anumit țesut sau biofluid al lui. Microbiota se regăsește în țesuturi, în biofluide precum laptele mamar, salivă și lichidul seminal, în tractul gastrointestinal, piele, glandele mamare, uter, foliculii ovarieni, plămâni, mucoasa bucală, conjunctivă și tractul biliar. Microorganismele din microbiotă sunt entități esențiale în ceea ce privește menținerea echilibrului autoregenerativ, hormonal și metabolic al gazdei lor.
Dacă bebelușul este alăptat cu lapte obținut din lapte praf, el va face așa-numitele boli ale copilăriei atunci când va deveni copil, tânăr sau matur în vederea restabilirii microbiotei. Așa-numitele boli ale copilăriei nu sunt boli în sensul de alterare a sănătății, ci sunt procese firești ce fac parte din mecanismul de autoregenerare a corpului. Dacă mama bebelușului va consuma laptele unui mamifer rumegător, spre exemplu lapte de vacă, bebelușul sugaci va avea următoarele simptome: tuse cu aparențe de sufocare și vomitat, vomitatul fiind numit reflux sau regurgitare. Stomacul rumegătoarelor are patru compartimente: rumenul, reticulul, omasul și abomasul. Vacile regurgitează în mod regulat un bolus(bol) alimentar, numit rumegat, pentru remasticare în vedera transformării rumegatul într-un bolus aflat în stare digerată. Regurgitarea bolusului alimentar este un fel de vomitare controlată. Bolusul alimentar ajuns în gura vacii se numește vomitus. Regurgitarea, respectiv vomitarea controlată, a vacii este un proces fiziologic natural ce are loc în vederea digerării hranei. În cazul bebelușului, vomitarea este tot un fenomen natural prin care trupul dorește să elimine ceea ce este indigerabil. Vomitarea nu este un simptom al vreunei boli, ci este un proces firesc ce face parte din mecanismul de autoregenerare a corpului.
În cazul oamenilor, există două modalități distincte de consumare a laptelui. Prima modalitate se referă la consumul de lapte de către sugarii care beau lapte direct de la mamele lor. A doua modalitate se referă la cei înțărcați care beau lapte de la alte mamifere: bovine, capră, oaie, cămilă, măgăriță, iapă, ren și iac. Cel mai folosit lapte, atât prin consumarea lui directă cât și pentru fabricarea produselor lactate, este laptele de vacă. În funcție de cantitatea de lapte folosit, după laptele de vacă urmează în ordine cel de bivoliță, cel de capră, cel de oaie și cel de cămilă.
În primul rând este de menționat faptul că există diferențe semnificante între laptele matern și cel de vacă atât în componentele lor de natură nutrițională cât și în microbiotă, în special din cauza diferențelor majore dintre sistemul digestiv al omului și cel al vacii. Laptele matern conține o microbiotă specifică unui omnivor care se hrănește în mod preponderent cu hrană preparată la foc. Laptele de vacă conțină o microbiotă sprecifică unui rumegător care se hrănește cu iarbă. Iarba este un material vegetal imposibil de digerat pentru om. În plus, laptele conține lactoză, lactoza fiind zahărul din lapte. Bebelușii, deci oamenii neînțărcați, produc enzime care descompun lactoza în vederea digerării ei. Începând cu înțărcarea, capacitatea de a digera laptele scade în mod treptat și continuu. Acesta este motivul pentru care în sălbăticie, niciun animal înțărcat nu consumă lapte.
Combinația dintre alimentele parțial digerate și amestecul de suc gastric se regăsește în stomac și se numește chim. Laptele din chim cauzează o mulțime de simptome și boli. Simptome imediate cauzate de consumul de lapte: meteorism, crampe, alte probleme digestive, urticarie, respirație șuierătoare, mâncărime sau senzație de furnicături în jurul buzelor sau al gurii, umflarea buzelor, a limbii sau a gâtului, tuse sau dificultăți de respirație, vărsături. Simptome târzii cauzate de consumul de lapte: scaune moi care pot conține sânge, crampe abdominale, curgerea nasului, ochi apoși, colici. Lista cu simptomele cauzate de consumul de lapte nu este exhaustivă deoarece ea este foarte lungă. Boli cauzate de consumul de lapte și lactate: acnee, eczeme, noduli, furunculi, psoriazis, boli de inimă, obezitate, diabet, cancer, osteoporoză. Lista cu bolile cauzate de consumul de lapte și lactate nu este exhaustivă deoarece ea este foarte lungă.
La nivel mondial, 68% dintre oameni sunt considerați a fi intoleranți la lactoză. Altfel exprimat, 68% dintre toți oamenii din lume dezvoltă simptome și boli cauzate de consumul de lapte. Adevărul exact este faptul că din momentul înțărcării, capacitatea omului de a digera laptele scade treptat și continuu ceea ce face ca toți oamenii să aibă probleme de sănătate în cazul consumului de lapte, însă unii nu au fost incluși în statistici ca fiind intoleranți la lactoză din diverse motive. În fapt, toți oamenii sunt intoleranți la lapte și nu numai la lactoza din lapte din cauza enunțată mai sus.
Se poate constata următorul fapt: cu cât capacitatea de a digera laptele scade, cu atât simptomele și bolile cauzate de consumul de lapte sunt mai drastice.
Primul simptom vizibil care apare din cauza scăderii capacității de digerare a laptelui este acneea adolescentină. Acneea adolescentină constă în apariția de puncte albe, puncte negre și coșuri îndeosebi pe față dar uneori chiar și pe alte porțiuni ale pielii ca spre exemplu umeri. Academicienii afirmă faptul că acneea ar fi cauzată de schimbările hormonale care apar la vârsta adolescenței. Aceasta nu poate fi o explicație corectă pentru apariția acneei datorită mai multor motive. Primul motiv este faptul că nu toți adolescenții au acnee. Al doilea motiv este faptul că inclusiv oamenii maturi au acnee. Asta înseamnă că acneea nu poate fi cauzată de schimbări hormonale. Acneea este cauzată de consumul de lapte.
Al doilea simptom vizibil care apare din cauza scăderii capacității de a digera laptele este apariția nodulilor sub piele. Acești noduli nu sunt dureroși.
Al treilea simptom vizibil care apare din cauza scăderii capacității de a digera laptele este apariția obezității. Obezitatea este considerată a fi o boală atunci când grăsimea corporală are efecte negative asupra sănătății. Academicienii susțin că obezitatea ar fi cauzată în special prin acumularea excesivă a grăsimii datorată consumului de carne și de carbohidrați. Adevărul este următorul. Combinația dintre alimentele parțial digerate și amestecul de suc gastric se regăsește în stomac și se numește chim. În cazul în care chimul conține lapte, el nu mai poate fi digerat în mod complet și eficient ceea ce face ca o mică sau mai mare parte din el să fie depusă sub formă de grăsime sub piele sau în jurul organelor interne. Grăsimea care se află sub piele se numește grăsime subcutanată. Grăsimea care se află în jurul organelor interne se numește grăsime viscerală. Grăsimea viscerală se află în jurul inimii, ficatului, intestinelor și a multor altor organe interne. Grăsimea subcutanată și cea viscerală este cauza multor boli cronice și a morții premature. În sălbăticie, niciun animal înțărcat nu consumă lapte. De aceea, acolo nu există animale obeze. În sălbăticie există desigur animale pe care oamenii le consideră a fi grase precum foca, morsa, balena și ursul polar, însă aceste animale nu sunt obeze. Grăsimea stocată pe corpul acestor animale este o adaptare și are rolul de a le proteja de frig, de a face mai flotabile și de a stoca energia. În schimb, animalele care se află în grija omului precum câinele și pisica pot deveni obeze în ciuda faptului că nu există câini sălbatici obezi și nici pisici sălbatice obeze. Câinii și pisicile aflate în grija omului pot deveni obeze atunci când consumă carne și pâine împreună cu lapte.
Al patrulea simptom vizibil care apare din cauza scăderii capacității de a digera laptele este apariția furunculelor și a carbunculelor pe la vârsta de 30-40 de ani. Furunculul și carbunculul sunt în principiu similare. Diferența dintre furuncul și carbuncul constă în faptul că un carbuncul este format din mai multe furuncule. Academicienii susțin faptul că furunculul este o umflătură dureroasă care ar fi datorată unei infecții bacteriene și contagioase ce apare într-un folicul de păr sau într-o glandă sebacee. Adevărul este faptul că furunculul este o acumulare formată din chim incomplet digerat datorită faptului că el a conținut lapte. Dacă vei înțepa un furuncul și îl vei stoarce vei constata că din el apare o masă gelatinoasă care nu este absolut deloc contagioasă. Dacă după multe luni de la înțeparea și stoarcerea furuncului nu vei consuma lapte, nu va mai apărea niciun furuncul. Imediat, mai precis la câteva zile, după consumarea de lapte va apărea furunculul, de multe ori în același loc. În furuncul nu se regăsește nicio bacterie și nicio infecție contagioasă, ci o masă gelatinoasă rezultată dintr-un chim ce conține lapte. Furunculul apare într-un folicul de păr sau într-o glandă sebacee deoarece acestea sunt locurile prin care o masă gelatinoasă se poate pompa cu cât mai puțină energie.
Al cincilea simptom vizibil care apare din cauza scăderii capacității de a digera laptele este apariția bolii numită Alzheimer sau demență ce apare pe la vârsta de 65-70 de ani. Laptele conține o cantitate foarte mare de exozomi. Exozomii pot coagula sângele în cazul în care se află în cantități mari. Sângele coagulat poate circula prin sânge până când ajunge în capilarele, venele și arteriile creierului ceea ce poate produce Alzheimer.
Al șaselea simptom vizibil care apare din cauza scăderii capacității de a digera laptele este apariția osteoporozei pe la vârsta de 70-80 de ani. Osteoporoza se manifestă prin faptul că oasele devin atât de fragile încât chiar și o tuse poate provoca fracturarea lor. Cauza apariției osteoporozei nu a fost găsită însă se bănuiește faptul că laptele produce acid care s-ar putea repercuta în mod negativ asupra oaselor. Eu bănuiesc faptul că această problematică este mai complicată deoarece calciu există sub formă de combinații chimice și nu se poate știi precis ce anume produce fiecare combinație în corpul uman.
Celelalte simptome, deci cele care nu sunt vizibile, sunt datorate de un chim incomplet procesat datorată faptului că el conține lapte ce cauzează acumulări gelatinoase ce se așează pe organele interne ceea ce produce disfuncționalități acelor organe.
În conformitate cu noile studii, consumul unei cantități de peste 200 g de lapte zilnic a putut fi asociat cu o mortalitate mai mare decât consumul unor cantități mai mici. S-a constatat că riscul mortalității crește de la 21%, în cazul consumului unei cantități de unul sau două pahare de lapte, la 93% în cazul consumului de mai mult de trei pahare.
În magazinele alimentare există o sticlă umplută cu un lichid alb pe care scrie lapte în ciuda faptului că în acea sticlă nu se regăsește deloc lapte. Acel lichid alb este în fapt un produs obținut prin procesarea industrială a laptelui crud. El se poate numi lapte industrializat, însă nicidecum lapte. În următoarele rânduri îți voi explica etapele de procesare prin care trece laptele crud în vederea obținerii acelui lichid alb.
Prima etapă este colectarea laptelui crud. Laptele crud este colectat de la vaci prin mulgerea lor cu ajutorul unor cupe de vid ce sunt atașate la ugerele vacilor după care este pompat prin conducte din oțel în vederea depozitării lui în cuve frigorifice la o temperatură de 5°C. După aceasta, el este transportat în cisterne la o fabrică de lapte pentru a fi supus unor procese industriale.
A doua etapă este pasteurizarea. În cadrul acestei etape, laptele crud este încălzit la o temperatură de 72°C timp de cel puțin 15 secunde după care este imediat răcit, chipurile pentru a distruge bacterii și microorganisme dăunătoare și pentru a se prelungi termenul de valabilitate. Adevărul este faptul că prin această procedură se dorește distrugerea microbiotei laptelui deoarece această microbiotă a produs în trecut multe probleme de sănătate.
A treia etapă este omogenizarea. În cadrul acestei etape, laptele pasteurizat este trecut prin duzele fine ale unei mașini, numită omogenizator, cu o presiune foarte mare pentru a dezmembra particulele de grăsime în particule atât de mici încât ele să se poată dispersa uniform în lapte. În acest mod, crema care se ridică la suprafața laptelui crud și se numește caimac nu se mai separă de laptele omogenizat, ci rămâne în interiorul lui. Se afirmă faptul că prin omogenizare durata de valabilitate se mărește și devine până la cam 11 zile, laptele este mai alb decât cel crud, are o textură mai consistentă, un gust mai bun și este mai digerabil pentru oameni. Faptul că laptele omogenizat are o durată de valabilitate mai mare, că este mai alb, că are o textură mai consistentă și că este mai digerabil decât cel crud ajută la comercializarea sa, însă nu sporește cu nimic calitatea laptelui. Interesant este faptul că laptele omogenizat ar fi mai digerabil pentru oameni decât laptele crud ceea ce înseamnă că laptele crud este mai greu de digerat. Laptele crud este greu de digerat deoarece el este menit a fi hrană numai pentru puiul sugaci și nicidecum pentru omul înțărcat.
Următoarele etape pot fi: separare centrifugală, ultrafiltrare, osmoză inversă, ultraosmoză, uscare prin pulverizare.
Există un mit conform căruia laptele ar conține calciu, iar calciu ar îmbunătăți densitatea minerală a oaselor ceea ar conduce la concluzia că laptele ar fi un aliment bun în special pentru oase. Calciul este un metal gri-argintiu cu o nuanță de galben palid. Laptele nu conține calciu pur, ci conține mai mulți compuși chimici de calciu ca spre exemplu: carbonat de calciu, fosfat de calciu, citrat de calciu. Oasele nu conțin calciu pur, ci un compus chimic de calciu care se numește hidroxiapatită și are următoarea formulă: Ca10(PO4)6(OH)2. În oase se regăsește hidroxiapatită în proporție de 65-70% din masa osoasă. În masa dentină și în smalțul dinților se regăsește hidroxiapatită în proporție de 70-80%. La ora actuală, nimeni nu cunoaște modul în care compușii chimici din lapte sunt procesați de organismul uman și nici efectele pe care aceștia le au asupra omului și a oaselor sale. Faptul că laptele ar avea calciu și ar fi bun pentru oase este doar o invenție a fabricilor de lapte pentru a convinge cât mai mulți oameni să consume lapte și lactate în vederea obținerii de profituri cât mai mari însă nu are nimic de a face cu realitatea. Dimpotrivă! În conformitate cu noile studii există o legătură între consumul de lapte și apariția osteoporozei.
Există multe surse de hrană vegetală ce conține mai mult calciu decât laptele. Laptele conține aproximativ 110 mg(mg = miligrame) de calciu la 100 g de lapte. Fructe, legume, leguminoase, nuci și semințe care conțin mai mult calciu decât laptele: semințele de susan conțin 975mg de calciu la 100g, semințele de chia conțin 529mg la 100g, boabele de soia conțin 280 mg de calciu la 100 g, varza kale(Brassica oleracea) conține 250 mg de calciu din 100g, migdalele conțin 248mg la 100g, Trandafirul de Jamaica(Hibiscus sabdariffa) conține 215mg la 100g, fasolea albă conține 160 mg de calciu la 100 g, smochinele uscate conțin 144mg la 100g, fasolea roșie conține 140 g de calciu la 100 g, napii verzi (tulpinile și frunzele de napi) conțin 137mg la 100 g.
Nu este bine să consumi prea mult calciu pe zi, spre exemplu prin consumarea de suplimente de calciu sub formă de tablete sau praf, deoarece dozele mari de calciu consumate zilnic conduc la balonare, constipație și pot conduce inclusiv la atac de cord și accident vascular cerebral. Cantitatea de calciu pe zi recomandată este următoarea: pentru adult 700 mg, pentru mamele lactante 1.250 mg, pentru femeile aflate în postmenopauză 1.200 mg, pentru fetele adolescente 800 mg, pentru băieții adolescenții 1.000 mg, pentru copiii cu vârste între 7 și 10 ani 550 mg, pentru copiii cu vârste între 4 și 6 ani 450 mg, pentru copiii cu vârste între 1 și 3 ani 350 mg, pentru sugari 525 mg.
Consumul de hrană vegetală contribuie la menținerea unei sănătăți viguroase fără a avea vreun efect advers. Aici apare următoarea întrebare: De ce consumul de lapte poate conduce la osteoporoză în ciuda faptului că laptele conține calciu? La această întrebare nu poate nimeni să răspundă în mod sigur, însă răspunsul poate fi dedus pe cale logică. Laptele nu poate fi procesat de omul înțărcat din cauzele susmenționate și de aceea el va fi depus sub formă nedigerată în diverse părți ale corpului. Dacă laptele nu este digerat înseamnă că nici compușii chimici din lapte nu vor fi procesați și deci compușii chimici ai calciului din lapte nu pot fi nici ei bioprocesați în vederea folosirii calciului din lapte și deci calciul din lapte nu are niciun efect asupra oaselor. Consumul de lapte conduce la aciditate în stomac. Această aciditate se răspândește în corp și poate afecta oasele făcându-le poroase și fragile. Hrana vegetală poate fi digerată ceea ce conduce la bioprocesarea compușilor chimici și la absorbția calciului de către organism ceea ce conduce pe mai departe la oase puternice și sănătoase. Hrana vegetală nu produce prea mare aciditate în stomac ceea ce înseamnă că aciditatea trupului va rămâne în limitele firești. Acestea ar fi, în opinia mea, răspunsul corect la întrebarea de mai sus.
Din perspectivă spirituală, incapacitatea omulului înțărcat de a bioprocesa laptele mamar este divină și deci este perfect corectă. În cazul în care omul înțărcat ar fi putut bioprocesa laptele mamar, cantitatea de lapte mamar ar fi devenit deficitară ceea ce ar fi însemnat ca mulți pui aflați în alăptare să nu mai aibă cantitatea strict necesară de lapte mamar pentru a putea supraviețui. Aceasta ar face ca mulți pui să fie subnutriți, să moară sau să fie uciși ceea ce s-a întâmplat deja în societatea actuală. Cei mulți nu știu faptul că, pentru a asigura o cantitate suficientă de lapte de vacă pe piață, mulți viței sunt uciși în prima lor săptămână de viață în scopul ca laptele mamelor lor să poată fi recoltat pentru a fi consumat de cei ce se hrănesc cu lapte de vacă. În ciuda faptului că laptele nu poate fi bioprocesat în mod corect și eficient, mulți oameni înțărcați beau lapte ceea ce face ca ei să devină din ce în ce mai bolnavi și să moară prematur. În acest caz, boala și moartea prematură este consecința nerespectării legilor divine.
Ceea ce ascund cu foarte mare dibăcie producătorii de lapte industrializat este faptul că în procesul de industrializare a laptelui crud, laptele crud este iradiat prin expunerea lui la radiații ionizante sub formă de radiații gama, raze X și fascicule de electroni, chipurile pentru a distruge microorganismele patogene și pentru a mări durata de conservare. În fapt, toate alimentele din magazinele alimentare sunt iradiate. Radiațiile ionizante sunt cauza bolii numite cancer. Acesta este motivul pentru care bogații și superbogații nu consumă absolut deloc alimente din magazinele alimentare, ci numai pe cele naturale obținute de pe latifundiile lor.
Autor: Mihail Ispan
