Limba pe care noi o numim astăzi limba română este limba strămoșească a românilor. Din ea provine limba latină, așa precum a afirmat Miceal Ledwith. Miceal Ledwith a fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea ceea ce a făcut să aibă acces la documentele din arhivele secrete ale Vaticanului. Lingviștii spun că în lume există 35 de limbi vii și o limbă moartă ce provin din „latină”. Limba moartă de origine „latină” este limba dalmată. Cele 35 de limbi „latine” sunt vorbite de cam 800 de milioane de oameni. Cele mai răspândite limbi „latine” sunt: româna, spaniola, portugheza, franceza și italiana. În consecință, toate aceste 35 de limbi vii, inclusiv limba dalmată, provin din limba strămoșească a românilor.
Acesta însă este adevărul incomplet căci inclusiv limba germană și probabil mai multe limbi europene provin tot din limba strămoșilor noștri.
Limba germană are în vocabularul său cuvinte românești într-un procent foarte mare. Intuitiv acest procent este de peste 70%. Unele cuvinte sunt identice cu cele românești, altele sunt asemănătoare, altele sunt germanizate prin adăugare de afixe germane, iar altele sunt germanizate prin modificarea rădăcinii cuvântului.
Cel mai greu de recunoscut sunt cuvintele germanizate prin modificarea rădăcinii cuvântului. Printr-un contact intens și de lungă durată cu limba germană am reușit să descoper algoritmul după care se poate recunoaște că aceste cuvinte germanizate provin din cuvinte românești. În acest articol nu îmi propun să descriu în mod exhaustiv acest algoritm pentru a nu face articolul prea lung și greu de citit. Aici îți voi oferi prin exemplificări cele mai importante principii ale acestui algoritm.
În limba germană există trei diacritice. Diacriticele germane se mai numesc și umlaute. Termenul umlaut are următoarea semnificație: sunet modificat. Cele trei diacritice germane sunt:
.ä = a cu două puncte sus. Acesta se pronunță „e”.
.ö = o cu două puncte sus. Acesta se pronunță „eo”.
.ü = u cu două puncte sus. Acesta se pronunță „iu”.
Un principiu al algoritmului respectiv este interschimbarea lui ä cu e sau lui e cu a, lui ö cu e sau lui e cu o și lui ü cu i sau lui i cu u.
Exemplu:
Termenul german „Ei” înseamnă în limba germană „ou” și este un termen ce provine din limba română. El a fost germanizat prin modificarea rădăcinii cuvântului. Dacă înlocuiești în cuvântul „Ei” litera e cu litera o și litera i cu litera u vei obține cuvântul ou.
Termenul german Eier este pluralul termenului german Ei și înseamnă în limba română ouă. Dacă înlocuiești prima prima parte din termenul Eier, anume Ei după algoritmul de mai sus obții ou. A doua parte a acestui plural este er și se pronunță ca un ă moale și alunecător spre a. Dacă înlocuiești Ei cu ou și er cu ă vei obține ouă.
După cum observi chiar și un termen german ce poate fi considerat specific limbii germane provine în fapt din limba pe care noi o numim astăzi limba română.
Termenul deutsch din limba germană înseamnă german sau neamț și se pronunță doici. În consecință, pronunția lui deutsch este foarte asemănătoare cu cuvântul daci din limba română. Dacă vom proceda și în acest caz după algoritmul de mai sus obținem: daici. Se spune că termenul românesc daci ar proveni din faptul că atunci când dacii erau întrebați de unde provin, ei răspuneau „d'aici” sau „d'aci” care înseamnă „de aici”.
Încă ceva în legătură cu algoritmul de mai sus. Din experiența mea am observat că de multe ori în cazul în care litera i se elimină se obține un cuvânt românesc. Dacă eliminăm litera i din daici vom obține daci. Nemții își spun daci deoarece ei provin din daci.
În limba engleză există termenul dutch. Acest termen se pronunță daci. Termenul englezesc dutch este un substantiv atât în forma sa de singular cât și în forma sa de plural. În plus, el este și un adjectiv. În forma sa de substantiv în singular, el are următoarea semnificație: oricare dintre limbile germanice din Germania, Austria, Elveția, Olanda și Belgia. În forma sa de substantiv în plural, el are următoarea semnificație: popoarele germanice din Germania, Austria, Elveția și Olanda. În consecință termenul dutch și pronunția sa, care este daci, afirmă faptul că limba tuturor popoarelor germanice provine din limba dacilor, adică provine din limba strămoșească a românilor. În plus, termenul dutch și pronunția sa afirmă faptul că toate popoarele germanice provin din daci, adică afirmă că ele provin din strămoșii românilor.
Autor: Mihail Ispan
