Această civilizație a ridicat, pe întreaga suprafață a planetei, cetăți stelare, castele, palate și edificii colosale. Aceste construcții se remarcau prin detalii arhitectonice impresionante, precum coloane sculptate, basoreliefuri și altoreliefuri elaborate, statui impunătoare, bovindouri somptuoase și ferestre tridimensionale de tip cimatic, menite să îmbine utilitatea, estetica și armonia arhitectonică cu folosirea energiei eterice în scopul menținerii vitalității.
Pentru a realiza aceste structuri, civilizația folosea o tehnologie avansată bazată pe două tipuri de bazine gigantice: unul umplut cu mâl, utilizat ca liant, iar altul conținând un amestec de pietriș și acid din care rezulta piatră fluidă. Aceste materiale erau amestecate și turnate în forme pentru a se solidifica sub formă de blocuri de piatră și de elemente arhitectonice perfecte.
Declinul acestei civilizații a fost marcat de conflicte devastatoare. Cea mai eficientă metodă de anihilare a inamicului consta în distrugerea bazinelor pline de mâl și piatră fluidă. Odată avariate, acestea au eliberat torente uriașe de mâl și piatră fluidă, care au inundat metropolele, înghițindu-le parțial sau complet. În timp, mâlul s-a întărit și s-a transformat în pământ, iar piatra fluidă s-a pietrificat. Astfel au luat naștere dealurile de pământ și stâncă pe care se află îngropate în mod parțial sau complet numeroase dintre edificiile gigantice ale acelei epoci uitate.
În clădirile gigantice ale civilizației trecute se aflau obiecte de aur și argint, bijuterii încrustate cu pietre prețioase, aparatură tehnologică avansată și biblioteci întregi pline de cărți ce păstrau cunoștințele lumii apuse. După prăbușirea civilizației din antichitatea extremă, moștenirea sa a fost preluată de cei care au urmat. Clădirile colosale au fost ocupate de cei mai puternici, cei mai vicleni și cei mai violenți, iar cele rămase pustii au fost jefuite. Tot ce s-a putut fura a fost ascuns de ochii lumii.
Cele mai multe cărți, capturate din acele construcții monumentale, se află în Biblioteca Apostolică Vaticană. Aceasta se întinde pe sute de kilometri și se ramifică pe multiple niveluri subterane în care se află încăperi securizate și protejate cu sisteme avansate de protecție împotriva incendiilor și deteriorării. Numai Arhiva Secretă, actualmente numită Arhiva Apostolică a Vaticanului, se întinde pe o lungime de peste 85 de kilometri. În Arhivele Secrete se află cele mai importante texte ale vechii lumi la care au acces numai stăpânii acestei epoci.
Pe baza cunoștințelor avansate dobândite din textele străvechi, inginerii, academicienii și scribii aflați în slujba stăpânilor au dezvoltat mecanisme menite să mențină locuitorii planetei captivi în ciclul etern al reîncarnării forțate. Stăpânii își doresc reîncarnarea perpetuă pentru a-și asigura o existență în opulență, în timp ce ceilalți trebuie să rămână prinși în acest ciclu nesfârșit pentru a le servi drept sclavi ce trebuie să producă tot ceea ce este necesar pentru menținerea luxului și puterii lor.
Totalitatea acestor mecanisme constituie adevărata magie neagră. Scribii sistemului susțin că magia neagră s-ar limita la incantații, blesteme, vrăji, necromanție, sacrificii ritualice, păpuși voodoo, sigilii, simboluri magice, invocarea demonilor sau proiecțiile astrale. Deși aceste practici există, ele reprezintă doar forme rudimentare ale magiei negre ce sunt adesea ineficiente. În realitate, astfel de informații sunt răspândite tocmai pentru a distrage atenția publicului larg de la esența veritabilă a magiei negre care funcționează fără greș.
Cele mai puternice și eficiente instrumente ale magiei negre sunt religia, tehnologia și banii. Acestea modelează realitatea și controlează mințile, destinele și existențele oamenilor menținând astfel ordinea impusă de stăpâni și perpetuând ciclul dominației absolute.
Religia: Instrument al magiei negre
Yahweh este zeul tuturor religiilor abrahamice. El are cel puțin 16 nume. Religiile abrahamice sunt toate religiile în care credincioșii religioși cred în zeul iudaic, numit Yahweh, îl venerează și se închină acestuia. Cele mai predominante religii abrahamice sunt: mozaicismul, creștinismul și islamismul.
Cel mai important simbol al mozaicismului, creștinismului și islamismului este cubul. Cubul este o figură geometrică tridimensională care are 6 fețe pătratice congruente, 12 muchii de lungime egală și 8 vârfuri în care se întâlnesc câte 3 fețe și 3 muchii adiacente. Cifra 6 apare de 3 ori în descrierea cubului: 6 fețe, 2 x 6 muchii și 3 fețe + 3 muchii = 6 elemente geometrice. Cubul reprezintă materia.
În Apocalipsa, capitolul 13 alineatul 18, se afirmă următoarele: Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. Toate structurile organice sunt bazate pe carbon. Carbonul este ideal pentru viață deoarece poate forma legături stabile cu mulți alți atomi, inclusiv cu el însuși, permițând diversitatea moleculară necesară pentru biochimie. Un atom de carbon deține 6 protoni, 6 electroni și 6 neutroni. În consecință, tot ceea ce este organic este marcat cu numărul 666. Fiara este chiar omul identificat cu materia. Religia este un instrument al magiei negre care îl îndeamnă pe om să se identifice cu materia pentru ca acesta să rămână în mod permanent în ciclul reîncarnării forțate.
Cubul este indubitabil cel mai important simbol al mozaicismului. Cea mai sacră încăpere a mozaicismului este încăperea numită Sfânta Sfintelor. În conformitate cu scripturile evreilor, această încăpere s-ar fi aflat inițial în Templul lui Solomon, primul Templu din Ierusalim, despre care se crede că ar fi existat între secolele al X-lea și al VI-lea î.e.n. în ciuda faptului că nu s-a descoperit până în prezent niciun fel de vestigiu care să confirme existența templului. Sfânta Sfintelor ar fi fost un cub cu latura de 20 cubiți. 1 cubit ebraic = 45 - 50 cm. În această încăpere ar fi fost depus Chivotul Legii în care se regăseau două Table de Piatră pe care se aflau înscrise cele Zece Porunci. Sfânta Sfintelor era situată în interiorul Templului, fiind compartimentul cel mai interior și inaccesibil decât orice altă zonă a templului. Ea era rezervată în mod exclusiv pentru preotul mare. Preotul mare putea pătrunde în Sfânta Sfintelor doar o dată pe an, în Ziua Ispășirii (Yom Kipur), cu scopul de a oferi jertfe de sânge pentru iertarea păcatelor poporului.
În conformitate cu relatarea din Tora și Vechiul Testament, Templul lui Solomon ar fi fost distrus între anii 587-586 î.e.n. în timpul cuceririi regatului Iudeei de către babilonieni. Chivotul Legii a dispărut în acea perioadă fără ca să fi fost regăsit vreodată. După întoarcerea evreilor din exilul babilonian, între ani 538 și 515 î.e.n., ar fi fost construit cel de-al doilea templu, numit Templul lui Irod. Sfânta Sfintelor din al Doilea Templu a rămas un loc simbolic de cult, dar în care nu se mai afla Chivotul Legii. Al Doilea Templu a fost distrus în anul 70 e.n. de către romani. Sfânta Sfintelor a fost distrusă și ea. Cel mai sacru loc, accesibil evreilor în prezent, este Zidul Plângerii (Kotel). Zidul Plângerii este un zid exterior al fostului Templu și un loc de rugăciune important pentru evrei. Este de remarcat faptul că două temple evreiești au fost distruse și că acum evreii se roagă la Zidul Plângerii. Este foarte probabil ca oamenii de atunci să fi resimțit în mod intuitiv sau conștient faptul că mozaicismul este un mare pericol pentru ei, iar faptul că evreii se roagă acum la Zidul Plăngerii pare a fi de origine carmică. În timpul rugăciunii, evreii poartă un tefilin pe frunte și altul pe brațul stâng. Tefilinul este un cub negru din piele ce conține pergamente cu versete din Tora.
Crucea este cel mai important simbol al creștinismului. Una dintre desfășurările cubului are formă de cruce. Partea orizontală a crucii este formată din trei pătrate. Partea superioară a crucii este reprezentată de un pătrat care se află plasat pe pătratul din mijloc al părții orizontale. Partea inferioară a crucii este reprezentată de încă două pătrate dispuse vertical sub pătratul central al părții orizontale. Pe crucea creștină se află un om crucificat. Crucea este desfășurata cubului. Cubul reprezintă materia. El reprezintă reîntruparea. Simbolul „om crucificat” înseamnă reîncarnare forțată într-o serie de vieți pline de frică, disperare și suferință.
Cel mai sacru loc în islamism este edificiul cubic din Mecca numit Kaaba. Kaaba este situat în centrul celei mai importante moschei din lume, Moscheea Al-Haram. Toți musulmanii din lume se roagă de cinci ori pe zi în direcția acestui edificiu. Kaaba este, de asemenea, centrul ritualurilor pelerinajului anual al musulmanilor, numit Hajj. Hajj este o obligație religioasă pentru fiecare musulman care are posibilitatea să o îndeplinească cel puțin o dată în viață. Unul dintre cele mai importante acte ale pelerinajului este mersul în jurul Kaabei, un ritual numit Tawaf.
Numărul fiarei, 666, este simbolul cifric al celor trei religii, fiecare 6 reprezentând una dintre cele trei religii care în fapt sunt instrumente ale magiei negre folosite în scopul reîncarnării eterne și forțate.
Religia, ca instrument al magiei negre, are o influență foarte mare asupra tuturor domeniilor vieții precum: artă, tehnologie, arhitectură, politică, economie ș.m.a. Mozaicismul, creștinismul și islamismul sunt religii ce provin din mozaicism deoarece toate venerează același zeu și au cubul ca simbol central.
Mozaicism = mozaic + ism
mozaic- = un model sau o imagine formată din bucăți mici de piatră colorată, sticlă sau ceramică ce sunt fixate la locul lor cu ipsos sau mortar și care acoperă o suprafață. Mozaicurile tradiționale sunt realizate din cuburi mici de piatră sau sticlă emailată în mod manual. Cubul pentru confecționarea de mozaicuri este de diferite culori și este cunoscut sub numele de teseră, abaciscus sau abaculus.
-ism = element de compunere pe post de sufix cu următoarea semnificație: doctrină.
În consecință, mozaicul este o format din multe cuburi.
Mozaicism = mozaic + doctrină = doctrina mozaică
Mozaicism = cuburi + doctrină = doctrina cuburilor = doctrina cubului
Mozaicul este strâns legat de lăcașurile de cult și a fost folosit pe scară largă pentru ornamentarea sinagogilor, bisericilor și moscheilor. În consecință, în numeroase sinagogi, biserici și moschei se află un număr extrem de mare de cuburi mici ce formează mozaicul.
Cea mai influentă mișcare artistică de avangardă apărută în Europa la începutul secolului al XX-lea a fost cubismul. Cubismul a fost folosit în pictură, sculptură, arhitectură, literatură, teatru, ceramică, design industrial și muzică. Unii dintre cei mai proeminenți inițiatori ai cubismului în artă au fost de origine evreiască. Pablo Picasso și Georges Braque au fost artiștii proeminenți ai cubismului. Există bănuiala că mama lui Pablo Picasso ar fi fost evreică. Unii dintre mentorii și colaboratorii săi, care l-au influențat în dezvoltarea acestui stil, erau evrei. Evreii au avut o influență notabilă în mediile intelectuale și artistice care au contribuit la dezvoltarea acestui stil.
În total, religiile abrahamice, deci cele care provin din mozaicism, însumează peste 4,4 miliarde de credincioși. În ciuda faptului că aceste religii au adus cu sine cele mai mari nenorociri în rândul oamenilor, 4,4 miliarde de indivizi cred cu tărie în aceste religii și le susțin cu toată forța lor. Aceasta denotă forța apocaliptică de hipnoză în masă pe care o dețin aceste instrumente ale magiei negre. Această forță este monstruos de puternică.
Religia este credință. Necredința este totuna cu credința căci cine crede într-un zeu, acela nu va crede într-un alt zeu. În consecință, el este în același timp atât credincios cât și necredincios. Religia este un instrument al magiei negre cu ajutorul căreia credincioșii sunt menținuți în ciclul etern al reîncarnării forțate. Credința îți țintuiește mintea în cadrul unei ideologii ceea ce conduce la incapacitatea de a înțelege realitatea și la stagnarea evoluției tale. Necredința te face sceptic ceea ce îți înfrânează evoluția.
Renunță la conceptul de Credință-Necredință! Percepe în mod direct realitatea pentru a înțelege!
Autor: Mihail Ispan
