Maternitate = Mater + ni + tate
Mater = mamă; ni = nu, fără; tate = tată, părinte
Termenul maternitate are două semnificații. Prima semnificație a cuvântului maternitate este următoarea: filiația față de mamă ca o piesă-pereche a paternității. A doua semnificație a cuvântului maternitate este următoarea: spital care asigură asistența medicală a femeii gravide în perioada sarcinii, a nașterii și a lăuziei. Termenul maternitate este format din termenul latinesc mater care înseamnă mamă, din litera grecească pronunțată ni care înseamnă nu sau fără și din terminația tate care înseamnă tată sau părinte. În conformitate cu etimologia cuvântului maternitate, maternitatea ca filiația față de mamă înseamnă că maternitatea copilului nou-născut a fost stabilită, însă paternitatea lui nu se poate stabili deoarece paternitatea copilului este considerată de lege ca fiind întotdeauna incertă.
„Maternitatea este întotdeauna sigură, în timp ce partenitatea este doar presupusă.” Bouvier`s Law Dictionary 1856
Prin faptul că mama nou-născutului, în momentul înregistrării lui, își declară numele și prenumele, un angajat al statului determină maternitatea copilului nou-născut. Mama nou-născutului este o entitate biologică reală care a dat naștere corpului fizic al nou-născutului, pe când maternitatea nou- născutului este o entitate inventată și fictivă care pleacă de la presupunerea că nou-născutul ar fi un copil ilegitim (nullius filius = bastard) deoarece paternitatea ar fi întotdeauna incertă și este deci doar rezultatul unei presupuneri. Dreptul ecleziastic pleacă de la presupunerea că o proprietate poate fi deținută numai de către un bărbat. Deoarece mama nu poate deține proprietatea nou-născutului, tatăl este presupus a fi necunoscut și copilul este încă prematur pentru a putea prelua această proprietate, copilul nou-născut este considerat de stat a fi un copil ilegitim (nullius filius = bastard), deci un copil care nu are o tutelă ce poate fi un titular al proprietății alodiale a copilului.
Deoarece copilul nou-născut nu are tutelă, statul preia tutela asupra copilului și devine în acest mod titularul proprietății alodiale a copilului. Copilul nou-născut este înregistrat de S.P.C.L.E.P. (Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor) în registrul nașterii în care se înregistrează și copilul născut mort. După nașterea copilului se emite un act numit certificatul medical constatator al născutului viu. Certificatul medical constatator al născutului viu certifică faptul că s-a născut o ființă vie de tip uman. Ofițerul de la Starea Civilă produce, pe baza certificatului medical constatator al născutului viu, un certificat de naștere. Certificatul de naștere certifică nașterea persoanei fizice. Persoana, în conformitate cu legea, este ficțiune. Persoana fizică este un set de date alcătuit din date provenite prin nașterea ființei umane și din date și simboluri inventate de autorități. Reținem: nou-născutul este înregistrat în registrul în care se înregistrează copilul mort, iar certificatul de naștere certifică nașterea persoanei fizice. În viziunea autorităților nu s-a născut nicio ființă vie, ci doar o ficțiune denumită persoană fizică. În plus, autoritățile preiau și confiscă cu de la sine putere titlul de proprietate alodială al nou-născutului.
Maternitatea, cu semnificația de spital care asigură asistența medicală a femeii gravide în perioada sarcinii, a nașterii și a lăuziei, este un spital. Spitalul are următoarea definiție: instituție medicală curativ-profilactică în care sunt tratați bolnavii. După cum observăm, spitalul are menirea de a fi locul în care se tratează bolnavii. De aici rezultă faptul că autoritățile pleacă de la presupunerea că graviditatea ar fi o boală, în ciuda faptului că această presupunere nu este în conformitatea cu adevărul și cu realitatea.
A fost un caz în orașul Roman în care o femeie gravidă a dorit să nască acasă și a refuzat vehement să nască la maternitate pentru ca nou-născutului să nu îi fie tăiat cordonul ombilical. Autoritățile au intervenit în forță prin trimiterea la domiciliul gravidei a unor echipe formate din polițiști și cadre medicale. Poliția a intervenit ca și cum nașterea la domiciliu ar fi o infracțiune. Echipe de cadre medicale s-au deplasat la locuința gravidei spre a o convinge să nască la spital și cu asistență medicală ca și cum nașterea ar fi un proces patologic.
Nașterea la domiciliul femeii gravide nu este nici proces patologic și nici infracțiune, ci este un proces natural. Cordonul ombilical, după consumarea sustanțelor nutritive și a sângelui oxigenat din placentă, se usucă și cade împreună cu placenta. Tăierea cordonului ombilical imediat după naștere produce nou-născutului grave deficiențe de sănătate și frică. Deficiențele de sănătate provin de la faptul că nou-născutul nu mai poate beneficia de substanțele nutritive ce provin din placentă. Fătul nu folosește plămânii pentru a respira, ci absoarbe sângele oxigenat din placentă. După naștere, nou-născutul are nevoie de timp pentru a trece de la respirația fetală la respirația postnatală ce constă din folosirea plămânilor. În cazul în care cordonul ombilical este tăiat imediat după naștere, nou-născutul nu mai poate absorbi sângele oxigenat din placentă ceea ce face ca el să se sforțeze să treacă în mod abrupt la respirația de tip postnatal. Această trecere abruptă de la respirația fetală la cea postnatală produce nou-născutului o frică de moarte. În felul acesta i se incumbă o frică de moarte nou-născutului. Aceasta este țelul autorităților, anume de a i se incumba frica în om încă de când se naște.
Femeia gravidă nu are nevoie nici de cadre medicale și nici de poliție pentru a putea naște, ci de condițiile de intimitate și de siguranță pe care le oferă locuința privată a femeii gravide și eventual de asistență din partea unei moașe.
Autor: Mihail Ispan
