Autoritatea se poate menține la putere numai prin amenințarea cu violența, prin violență și prin crearea unui sistem artificial cu ajutorul căruia să poată manipula oamenii. Sistemul artificial poate fi denumit matrix satanic deoarece el înlătură, maschează și manipulează naturalul. Spiritualitatea a fost înlocuită de credințe de tip pseudospiritual, religios și ateist. Credința religioasă este credința în teoriile religioase, iar cea ateistă este credința în pseudoștiință. Spiritualitatea provine din spiritul omului, în timp ce credința provine din mintea unor manipulatori. Legitimitatea a fost înlocuită de legalitate. Legitimitatea este însușirea de a fi legitim. Numai legile naturii sunt legitime deoarece numai ele sunt legi. Legile sunt bazate întotdeauna pe știință, realitate și adevăr, sunt inalienabile, sunt imuabile și sunt universal valabile. Numai legile naturii sunt legi. Oamenii nu dețin capacitatea de a face legi. Așa-numitele legi sunt doar niște reguli create de mințile matrixului pentru a fi interpretate de autoritate astfel încât ea să se mențină la putere. Mediul natural al omului a fost îngrădit din ce în ce mai mult și a fost înlocuit în mare parte de un mediu artificial creat cu ajutorul tehnologiei. Autoritatea deține tehnologia și oferă oamenilor produse tehnologice în scopul spionării și manipulării lor în vederea menținerii sub control a societății.
Limba naturală este o limbă care apare în mod natural și se dezvoltă în mod organic într-o comunitate umană printr-un proces ce constă din utilizare, repetiție și schimbare fără vreo planificare conștientă sau premeditare. Limba construită este o limbă concepută în mod conștient prin inginerie lingvistică pentru un anumit scop. Autoritatea a conceput limbi construite formate din limbi artificiale și jargoane religioase, birocratice, juridice, economice și pseudoștiințifice ce conțin termeni abstracți și multiplu interpretabili în scopul manipulării comunității umane. Limba naturală are întotdeauna o denumire ce decurge din denumirea poporului în care a apărut. Temenul „româna” decurge din denumirea „român”, deci decurge din denumirea poporului în care a apărut româna. Termenul „italiana” decurge din denumirea „italian”, deci decurge din denumirea poporului în care a apărut italiana. Limba împrumutată și cea construită nu decurge din denumirea poporului care folosește acea limbă. Limba engleză este o limbă împrumutată de următoarele popoare: americani, canadieni și australieni. Datorită faptului că limba engleză nu a apărut în America, în Canada și nici în Australia, denumirea ei nu decurge din denumirea acestor popoare.
Limba poporului roman se numește latina. Denumirea latinei nu decurce din denumirea poporului care a folosit-o deoarece latina a fost o limbă construită prin inginerie lingvistică. Limbile așa-zis latine se mai numesc și limbi romanice. Nu există limba romanică și nici limba romană din care ar putea proveni româna, italiana, spaniola și toate celelalte limbi denumite și descrise a fi limbi latine. În următoarele rânduri voi explicita această aserțiune în scopul de a fi înțeleasă mai bine. Termenul „limba română” se mai poate se mai poate exprima prin cuvântul „româna”. Termenul „limba italiană” se mai poate se mai poate exprima prin cuvântul „italiana”. Termenul „limba spaniolă” se mai poate se mai poate exprima prin cuvântul „spaniola”. Pentru termenul „limbă romanică” nu există cuvântul „romanica” deoarece acest termen este un termen descriptiv ce descrie un anumit set de limbi, însă nu este un termen destinat unei limbi specifice care ar putea fi intitulată romanica. În consecință, termenul „limbă romanică” este un hiperonim în singular ce descrie o limbă care provine din română, iar termenul „limbi romanice” este un hiperonim în plural ce descrie un set de limbi ce provin din română. Limbile romanice nu pot proveni decât din limba română în forma ei veche denumită protoromâna.
Limba română s-a dezvoltat din precursoarea ei care a fost româna veche numită și protoromâna. Protoromâna a fost denumită de lingviști latina vulgară pentru a sugera în mod disprețuitor faptul că ar fi o limbă latină. Latina în formele ei, numite latina clasică și latina ecleziastică, este în fapt o limbă construită de autoritate folosind vocabularul protoromânei în scopul păstrării puterii. Ea este o limbă greu de învățat prin faptul că are o structură complicată de formare a propozițiilor și are reguli gramaticale complicate. Ea s-a folosit numai de către autoritate pentru a elabora documente de tip administrativ și juridic.
Filologul elvețian Wilhelm Meyer-Lübke (30 ianuarie 1861 - 4 octombrie 1936) afirmă faptul că limba vorbită în civilizația romană, deci protoromâna, a fost o limbă mai mult sau mai puțin distinctă față de forma scrisă a limbii latine și deci limba vorbită a fost forma autentică și continuă, în timp ce latina clasică a fost o limbă artificială și idealizată ce a fost impusă ceea ce înseamnă că limbile romanice au derivat din limba vorbită și nu din cea scrisă. Așadar, termenul „latina vulgară” este în esența sa un termen inutil, lipsit de sens și înșelător însă este foarte persistent în scopul de declasa protoromâna și a crea latinei clasice o imagine mai strălucitoare însă nemeritată. Adevărul este că protoromâna a fost limba vehiculară a civilizației romane. Limba vehiculară este o limbă de legătură ce este folosită în mod sistematic pentru a face posibilă comunicarea între grupuri de oameni ce vorbesc limbi sau dialecte diferite.
În ciuda faptului că nu există nicio înregistrare audio în latina din antichitate și deci nu se poate ști cum au fost pronunțate cuvintele latine, se spune că ar exista oameni care vorbesc latina. Latina nu s-a folosit niciodată în vorbire, ci numai în scris. În schimb, protoromâna a fost folosită atât în vorbire cât și în scris. În civilizația romană au existat împărați de origine dacă, respectiv tracă, precum: Maximinus Thrax (235-238 e.n.), Regalianus (260 e.n.), Aureolus (268 e.n.), Galerius (305 to 311 e.n.), Leo I the Thracian (457-474 e.n.), Marcian (450-457 e.n.), Tiberius II Constantine (574-582 e.n.). Acești împărați nu cunoșteau deloc latina sau o cunoșteau foarte puțin, însă puteau să conducă imperiul roman deoarece vorbeau protoromâna, latina fiind folosită numai de către funcționarii care trebuiau să scrie documente. În Forumul lui Traian, în Forumul Roman, în Muzeele Vaticanului, în Muzeele Capitoline și în alte muzee și situri arheologice din Roma există peste 50 de statui și multe fragmente de statui care reprezintă daci cu păr lung și barbă purtând veșminte dacice în poziții și cu caractere faciale ce denotă noblețe, putere, curaj și demnitate. Aceste statui au fost făcute la Roma folosind daci ce trăiau acolo pe post de modele umane. Toți acești daci vorbeau limba lor care era protoromâna. În consecință, la Roma și nu numai se vorbea protoromâna.
Folosirea latinei a început să se diminueze în secolul al VI-lea la scurt timp după căderea Romei din anul 476 e.n. deoarece latina era folosită din ce în ce mai puțin de autoritate. Odată cu diminuarea folosirii latinei, atât autoritățile cât și poporul au început să folosească din ce în ce mai des protoromâna. În jurul anilor 600-750 e.n. s-a renunțat în mod complet la folosirea latinei, iar protoromâna a început să se diversifice conducând în acest fel la apariția limbilor romanice.
Cu toate acestea, autoritatea dezvoltă în continuare latina prin inventarea de cuvinte latine pe care le folosește în special în biologie și tehnologie. Spre exemplu, fiecare membru al grupului de reptile numite dinozauri, care în fapt nu au existat niciodată, are o denumire latină.
Imperiul roman de răsărit se numea Romania. Termenul Romania, tradus din latină în română, înseamnă România. Este foarte posibil ca în latină litera „a” din interiorul termenului Romania să fi fost pronunțat „â”. Imperiul roman de răsărit se numea Romania deoarece limba predominantă era protoromâna.
Miceal Ledwith a fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea ceea ce a făcut să aibă acces la documentele din arhivele secrete ale Vaticanului. El spune că latina provine din limba română.
Lingviștii susțin că în lume există 36 de limbi romanice: 35 de limbi vii și o limbă moartă. Limba moartă este limba dalmată. Cele 35 de limbi sunt vorbite de cam 800 de milioane de oameni. Cele mai răspândite limbi romanice sunt: româna, italiana, spaniola, franceza și portugheza. În consecință, toate aceste 35 de limbi vii, inclusiv limba dalmată, provin din limba strămoșească a românilor. Ele se numesc limbi romanice deoarece provin din limba română.
Nu numai limbile romanice provin din româna veche, ci toate limbile europene. Îți dai seama de aceasta datorită faptului că în vocabularele tuturor limbilor europene există numeroase cuvinte ce provin din limba română. Unele dintre aceste cuvinte sunt scrise în mod identic cu cele românești, altele sunt scrise în mod similar cu cele românești, iar altele provin din folosirea rădăcinilor cuvintelor românești. Majoritatea cuvintelor românești din limbile europene sunt considerate a fi cuvinte avansate în sensul că ele se folosesc de obicei în lucrări academice și de cei care au un vocabular dezvoltat. Pentru a te convinge de acest fapt în regie proprie poți să introduci în caseta videoportalului youtube următoarele cuvinte: advanced english words. În acest mod, pe ecranul computerului tău va apărea o listă cu linkuri ce conduc spre numeroase videouri în care sunt prezentate multe cuvinte avansate din limba engleză și vei putea observa faptul că majoritatea acestor cuvinte sunt ori identice ori similare cu cuvintele românești.
Limba germană are în vocabularul său cuvinte românești într-un procent foarte mare. Intuitiv acest procent este de peste 70%. Unele cuvinte sunt identice cu cele românești, altele sunt asemănătoare, altele sunt germanizate prin adăugare de afixe germane, iar altele sunt germanizate prin modificarea rădăcinii cuvântului. Îți recomand să citești articolul meu intitulat: Limba Germană: Limbă cu rădăcini românești pentru a înțelege faptul că germana provine din limba română. Termenul deutsch din limba germană înseamnă german sau neamț și se pronunță doici. În consecință, pronunția lui deutsch este foarte asemănătoare cu cuvântul daci din limba română. Dacă vom proceda în conformitate cu algoritmul descris de mine în articolul „Limba Germană” atunci obținem cuvântul daici. Se spune că termenul românesc daci ar proveni din faptul că atunci când dacii erau întrebați de unde provin, ei răspuneau „d'aici” sau „d'aci” care înseamnă „de aici”. Încă ceva în legătură cu algoritmul de mai sus. Din experiența mea am observat că de multe ori în cazul în care litera i se elimină se obține un cuvânt românesc. Dacă eliminăm litera i din daici vom obține daci. Nemții își spun daci deoarece ei provin din daci.
În limba engleză există termenul dutch. Acest termen se pronunță daci. Termenul englezesc dutch este un substantiv atât în forma sa de singular cât și în forma sa de plural. În plus, el este și un adjectiv. În forma sa de substantiv în singular, el are următoarea semnificație: oricare dintre limbile germanice din Germania, Austria, Elveția, Olanda și Belgia. În forma sa de substantiv în plural, el are următoarea semnificație: popoarele germanice din Germania, Austria, Elveția și Olanda. În consecință, termenul dutch și pronunția sa, care este daci, afirmă faptul că limba tuturor popoarelor germanice provine din limba dacilor, adică provine din limba strămoșească a românilor. În plus, termenul dutch și pronunția sa afirmă faptul că toate popoarele germanice provin din daci, adică afirmă că ele provin din strămoșii românilor.
Următoarele cuvinte derivă de la cuvântul roman care înseamnă român: roman (narațiune în proză cu conținut complex), romanță (compoziție muzicală), romanță (poezie lirică), romantism (mișcare literar-artistică), romancero (culegere de poeme). Toate aceste cuvinte indică faptul că româna a fost în decursul existenței sale o limbă atât de productivă în literatură și muzică încât denumirile acestor tipuri de creații artistice sunt derivate din denumirea limbii. Este foarte posibil ca în partea îngropată a multor clădiri construite în civilizația trecută să se afle scrieri în protoromână și că multe din aceste scrieri au fost acaparate pentru a fi depozitate în arhive secrete.
În plus, față de toate acestea, toate aceste țări împreună: România, Republica Moldova, Italia, Franța, Spania, Portugalia, Mexic, toate țările din America Latină și toate țările din Africa în care limba oficială sau limba predominantă este o limbă romanică sunt denumite în limbajul specialiștilor de lingvistică Romania Continua. Inclusiv Canada francofonă aparține de Romania Continua. Sintagma Romania Continua înseamnă în fapt România Unită. Termenul latinesc „continua” înseamnă continuu, conectat și unit. Așadar, România este recunoscută ca fiind un imperiu cel puțin în sensul lingvistic al cuvântului.
Autor: Mihail Ispan
