Tehnologiile se pot clasifica, în funcție de modul lor de realizare, în tehnologii reproductibile individual și tehnologii nereproductibile individual. Tehnologia reproductibilă individual poate fi creată sau refăcută de un singur individ, cu resurse locale simple. Exemplu: aprinderea focului prin frecare. Tehnologia nereproductibilă individual nu poate fi creată de un singur individ deoarece necesită infrastructură, industrie și expertiză agregată. Exemplu: bricheta, telefonul, frigiderul. Tehnologia reproductibilă individual este numită în mod eronat tehnologie primitivă deoarece are multe avantaje. Ele sunt, prin esență, tehnologii vii, nu tehnologii înghețate în standarde industriale.
Notă: Expertiza agregată este formată din ansamblul cunoștințelor, abilităților și competențelor individuale, provenite de la fiecare participant implicat într-un proces tehnologic și care împreună permit conceperea, construirea și funcționarea unui sistem sau aparat tehnologic complex.
Avantajele tehnologiei reproductibile față de tehnologia nereproductibilă:
Independență totală față de industrie și infrastructură. Nu depinde de fabrici, lanțuri de aprovizionare, energie industrială, echipe de specialiști. Un singur om o poate crea, repara sau înlocui. Dacă societatea modernă dispare, tehnologiile nereproductibile se pierd, căci nu mai poți produce brichete, cipuri, plastic, piese mecanice fine. În schimb, tehnologia reproductibilă individual poate fi transmisă cu ușurință din generație în generație, poate fi reinventată cu resurse locale, nu dispare odată cu infrastructura. Tehnologiile reproductibile sunt întotdeauna de mare ajutor, mai ales în cazul supraviețuirii în zone izolate, în caz de foamete, război, migrație, dezastru natural sau colaps societal. Tehnologiile nereproductibile se prăbușesc în lipsa instituțiilor, rafinăriilor, lanțurilor de aprovizionare, electricității, laboratoarelor și firmelor. Tehnologiile reproductibile nu au cum să se prăbușească, deoarece fiecare dintre ele se sprijină pe un singur om.
Transmitere ușoară a cunoștințelor. Un individ poate învăța alt individ în mod direct, de exemplu, aprinsul focului prin frecare. Nu este nevoie de școli, academii sau industrii ca în cazul brichetelor, calculatoarelor, motoarelor.
Costuri de producție zero. Tehnologiile reproductibile folosesc materiale naturale, resurse locale, unelte simple fabricate tot individual. În schimb, tehnologiile nereproductibile cer minerit, rafinare, procesare chimică, echipamente industriale și logistică.
Reparabilitate și întreținere simplă. Dacă tehnologia reproductibilă se strică poți face alta, o poți repara cu mâinile proprii, nu ai nevoie de piese speciale. În schimb, tehnologiile nereproductibile pot fi reparate numai dacă există industria și infrastructura necesară. O brichetă nu mai poate fi reparată dacă nu ai piese și industrie în spate. Dar un arc cu săgeată, un cuțit din piatră sau o moară de vânt pot fi refăcute oricând.
Durabilitate culturală. Tehnologiile reproductibile fac parte din tradiție, se păstrează în memoria colectivă și sunt adaptabile în orice cultură. Tehnologiile nereproductibile depind de structuri sociale foarte complexe. Dacă structura se prăbușește, tehnologia dispare.
Control și autonomie personală. Creația tehnologică este în mâna individului. Nu există monopoluri, nu există dependență de corporații, nu există distribuție centralizată.
Adaptabilitate extrem de mare la mediu. Individul poate modifica tehnologia după nevoie. Poate adapta funcția și poate schimbă forma și materialele. O tehnologie industrială este rigidă: o brichetă e o brichetă; nu o poți modifica ușor.
Ecologie și sustenabilitate naturală. Tehnologiile reproductibile nu poluează, nu implică chimicale și se bazează pe cicluri naturale. Industria, în schimb, are un impact ecologic major.
Tehnologiile reproductibile sunt extrem de flexibile și maleabile. Dacă nu găsești un anumit material, nu apare un blocaj. Individul poate înlocui materialul, adapta metoda, schimba întreaga tehnologie cu una alternativă. De aceea, ele sunt robuste în orice climă, cultură sau epocă. Problema conservării alimentelor poate fi rezolvată prin mai multe metode: îngheț, deshidratare, sare, fum, ulei, groapă răcoroasă ș.m.a. Tehnologiile nereproductibile sunt rigide: fără curent electric, frigiderul este inutil.
Autosuficiență cognitivă. Prin dezvoltarea, modificarea, adaptarea și folosirea tehnologiilor reproductibile, individul deține capacitatea de a-și produce, înțelege, adapta, conserva și extinde propriile tehnologii fără a depinde de sisteme academico-industriale. Tehnologiile reproductibile sporesc autosuficiența cognitivă a omului, mărindu-i flexibilitatea, creativitatea și capacitatea de adaptare, în timp ce tehnologiile nereproductibile conduc la diminuarea acestor aptitudini.
Dezvoltă inteligența holistică și competența integrată. Tehnologiile reproductibile amplifică inteligența practică și intuiția individului, întrucât solicită interacțiune directă cu mediul, experimentare continuă și creativitate procedurală. Când un individ creează o tehnologie reproductibilă precum arc, foc, capcană, unelte, procesarea alimentelor, textile manuale, el trebuie să stăpânească botanica materialelor, forța și elasticitatea lemnului, tipuri de fibre, tensiune, rezistență, aerodinamică, metoda de fixare, modul de utilizare, mentenanță, adaptarea la climă și mediu, repararea, alternativele dacă lipsește un material, folosirea în practică (în teren real), siguranța și etica folosirii. Asta dezvoltă intuiția cauzală, judecata tehnică integrală, simțul adaptării, gândirea interdisciplinară și capacitatea de improvizație. Aceasta conduce la inteligență holistică. Aici individul devine arhitectul sistemului, nu doar un șurubel lipsit de context într-un sistem pe care el însuși nu îl înțelege pe deplin, deoarece el este producător, inginer și utilizator în același timp.
Tehnologiile nereproductibile produc specializare îngustă. O tehnologie nereproductibilă, precum computer, brichetă, motor cu reacție, implică zeci sau sute de domenii, mii de proceduri industriale, lanțuri de producție și logistică, experți ultra-specifici: inginer de tastatură, sudor laser pe siliciu, operator CNC ș.m.a. Fiecare expert știe o mică bucată din întreg, dar nu poate reproduce tehnologia de la zero, nu înțelege integral mecanismele, depinde de sistem, pierde capacitatea de a gândi tehnic în afara ramurii sale. Aceasta conduce la fragmentare cognitivă. Omul care produce un arc cu săgeată stăpânește întreaga tehnologie: materialele, uneltele, mecanica, fabricarea, utilizarea și repararea. Expertul în taste de computer stăpânește o fracțiune microscopică din tehnologia computerului și nu o poate reproduce. Tehnologiile reproductibile cultivă inteligența holistică, în timp ce tehnologiile nereproductibile cultivă competența îngustă și uneori chiar ignoranța practică asupra propriului domeniu căci un expert în taste de computer nu stăpânește electronica, programarea, ingineria materialelor, designul, managementul termic, arhitectura sistemelor ș.a.
Avantajul holistic al tehnologiilor reproductibile constă în faptul că acestea solicită individului să stăpânească întregul lanț tehnologic de la concepție la producție și utilizare. Această stăpânire integrală dezvoltă o inteligență interdisciplinară, intuitivă și adaptabilă, în timp ce tehnologiile nereproductibile fragmentează cunoașterea și reduc capacitatea omului de a înțelege ansamblul unei tehnologii.
Motivele promovării și acceptării tehnologiilor nereproductibile: Tehnologiile reproductibile ajută un individ să trăiască în mod decent împreună cu familia sa. Un pescar care pescuiește cu o undiță creată de el însuși poate întreține familia sa și poate obține chiar un mic surplus de pește pe care să-l poată oferi pe piață pentru a obține îmbrăcăminte, însă nu poate să obțină într-o singură zi atât pește cât obține un pescador într-o singură zi. Un pescar cu undiță poate trăi decent. Un proprietar de pescador poate obține o avere colosală ceea ce îi oferă puterea de a controla o întreagă regiune. Tehnologiile nereproductibile există pentru că produc surplus masiv, iar surplusul creează bogăție, ierarhie, putere, influență politică și control asupra comunităților mari. Tehnologiile nereproductibile au fost promovate și dezvoltate în mod disproporționat, accelerat și exagerat de oameni sau grupuri care urmăreau acumularea de putere, avere și control la scară mare. Populația le acceptă deoarece s-a obișnuit cu confortul oferit de aceste tehnologii. În același timp însă, oamenii își pierd libertatea, devenind dependenți de aparatura tehnologică și implicit de sistem. În plus, folosirea tehnologiei nereproductibilă conduce la decăderea, diminuarea și lipsa abilităților necesare viețuirii în bunăstare decentă.
Democrație integrativă: Să presupunem că într-o localitate există numai tehnologii reproductibile individual, iar locuitorii trăiesc din munca proprie: un pescar, un grădinar, un cizmar ș.a.m.d. Fiecare își întreține existența prin propriile activități, iar surplusul obținut este oferit la schimb pentru bunuri create de ceilalți. Astfel, pescarul își poate schimba surplusul de pește pentru a obține încălțăminte de la cizmar. Primarul, care este un grădinar, participă la activitățile primăriei doar atunci când localnicii se reunesc pentru a-și împărtăși ideile, a discuta planuri sau a lua decizii colective. În această comunitate, fiecare individ este implicat activ, iar întreaga societate funcționează prin colaborare și responsabilitate comună. Acest mod de organizare îl putem numi democrație integrativă. Democrația integrativă are următoarele caracteristici cheie: Participare activă: fiecare individ contribuie la bunăstarea comunității prin propriile abilități. Autonomie economică: fiecare produce pentru sine și schimbă surplusul direct, fără intermediari sau instituții centralizate. Interdependență egalitară: oamenii depind unii de alții în mod echilibrat, nu există acumulare disproporționată de putere sau avere. Decizie colectivă: liderii sunt aleși sau activi doar pentru a facilita colaborarea, nu pentru a controla resursele. Transparență și responsabilitate: fiecare membru știe ce face celălalt și are acces direct la procesul decizional.
Tehnocrație oligarhică: Să ne imaginăm o țară în care există exclusiv tehnologii nereproductibile individual. În această societate, aproape nimeni nu deține vreo tehnologie completă, cu excepția celor extrem de bogați, iar majoritatea oamenilor depind în totalitate de aparatura tehnologică disponibilă pe piață. Capacitatea acestor tehnologii de a produce surplusuri enorme a condus inevitabil la apariția unor structuri ierarhice: proprietarii de tehnologie acumulează averi uriașe și, pentru a-și menține controlul asupra populației, impun ierarhii și reguli stricte. Nimeni nu cunoaște modul intern de funcționare al tehnologiei pe care o folosește. Aceasta creează oportunități pentru includerea de funcții ascunse, menite să colecteze informații, să monitorizeze și să controleze indivizii. Deținătorii tehnologiilor se îmbogățesc rapid, în timp ce ceilalți trebuie să cumpere totul, inclusiv bunurile pe care le produc ei înșiși. În această structură, fiecare angajat lucrează doar într-un domeniu foarte restrâns, fără a avea imaginea de ansamblu asupra întregului proces sau asupra firmei la care este angajat. Astfel, un inginer poate fi implicat, de exemplu, în dezvoltarea unui aparat capabil să identifice oameni după caracteristicile faciale în vederea eliminării lor, fără a înțelege implicațiile morale sau riscurile pentru propria sa familie. Întreaga societate devine astfel dependentă de tehnologie, iar indivizii își pierd autonomia, inteligența practică și capacitatea de a supraviețui și viețui independent.
Tehnologiile nereproductibile generează putere concentrată, ierarhii rigide și dependență. Ele permit acumularea de avere și influență politică, dar în același timp reduc capacitatea oamenilor obișnuiți de a se autoguverna, de a fi creativi sau de a controla propriile vieți. În acest context, tehnologia devine un instrument de centralizare și supraveghere, iar societatea se transformă într-un sistem în care majoritatea membrilor sunt simpli executanți, fără putere reală de decizie sau autonomie.
Autor: Mihail Ispan
